Mediu
în schimb eu am murit într-un stol. eram unul dintre pescărușii pierduți în largul unei mări imaginate de tine. mă izbeam de pereții verzui. noi toți ne izbeam de iluzie ca de un zid.
dimineața m-au găsit înecată. s-au mirat puțin. zâmbeam. eram fără seamăn. era înfricoșător de multă fericire pe chipul meu de pasăre. s-a zvonit că ar fi prea mult zbor în toată această tragică poveste. unii își făceau cruci cu limba în cerul gurii. alții se temeau să nu le cadă părul. scuipau în sân.
cred că am știut întotdeauna că nu voi muri singură. de când ai plecat cu întreaga lume și mi-ai lăsat aripa ta sub pernă. știam că se vor aduna zilele și că voi muri într-un stol.
054.119
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 124
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “stoluri, stoluri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/236593/stoluri-stoluriComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
sunt aici te citesc
sa nu mori
pe plaja ti-am lăsat o stea de mare
sa nu mori
pe plaja ti-am lăsat o stea de mare
0
Sa fie oare frica aceasta de singuratate elementul ce marcheaza cel mai profund esenta intregii naturi?
0
\"știam că se vor aduna zilele și că voi muri într-un stol\", vers emblematic ca o pană pentru poezia română care își face cuib de vremuri friguroase.
0
Ruxandra, îți mulțumesc pentru steluță :) și pentru gândul frumos.
Anni, am primit steaua de mare. mulțumesc!
Georgiana, adevărata singurătate e înfricoșătoare. adevărata singurătate e cea din noi atunci când nu găsim niciun zbor să ne fie alături.
Vasile, mă bucur că ți-ai ales un vers. mă bucur mult.
Anni, am primit steaua de mare. mulțumesc!
Georgiana, adevărata singurătate e înfricoșătoare. adevărata singurătate e cea din noi atunci când nu găsim niciun zbor să ne fie alături.
Vasile, mă bucur că ți-ai ales un vers. mă bucur mult.
0

Sunt atrasă de jurnalul tău pe care îl simt cumva...tare apropiat...nu prea știu cum să definesc starea...poate pentru că ai folosit deja cuvintele... simplu...ușor...
Finalul este întotdeauna așa cum ar trebui să fie...
\"de când ai plecat cu întreaga lume și mi-ai lăsat aripa ta sub pernă. știam că se vor aduna zilele și că voi muri într-un stol.\"
Aștept următoarea filă...