Jurnal
Sf. Petru
Din ciclu: „Sunt poet, da’ mă tratez”
1 min lectură·
Mediu
Din dreapa, din stânga,
Din față, din spate.
De peste tot, de nicăieri.
Vin poeții să se defuleze.
Bisericuța e plină.
Popa e într-un colț înghesuit
Și transpirat.
De sus, dintr-o pictură bizantină,
Sf. Petru
Strigă cu răbdare:
„Cu calm-cu calm!
Avem destulă
Nemurire pentru toți!”
0125.282
0
Textul apare ca o parodie. Lumea asta este plină de poeți și poetese și cu toții încercăm- dând din coate a răfuială- să ne facem loc, dându-i deoparte pe ceilalți, mai ales dacă sunt mai buni decât noi. Să ferească Dumnezeu (și sf. Petru, că tot veni vorba) să ne calce cineva...pe bombeu!
Popa, săracu\'...e bietul cititor care nu mai știe încotro să apuce și pe cine să mai asculte, pentru că \"spovedania\" e deja ...too much . De multe ori nu o înțelege și de și mai multe ori nu mai poate da sfânta împărtășanie. Ori nu mai prididește cu treaba, ori...păcatul e prea grav.
Și de fapt goana asta a noastră e o mare îmbulzeală ca pe vremuri! Păcat că nemurirea asta...nu se obține așa de ușor.
Nu știu dacă verbul \"a defula\" este reflexiv totuși...
În rest...numai gânduri bune (și tratament ușor:-))