Poveste
Am stat de vorbă într-o zi cu vântul. Era supărat. Îi intrase în ochi o pană de vultur și nu a mai văzut când un zmeu i-a zgâriat puțin obrazul. De ciudă a smuls pălăria unei cucoane care a
RMRuxandra MoholeaIn memoriam
O șoaptă... S-a stins suflată de un vânt neprielnic... N-aș ști să-ți spun cine este el. Un străin. L-am cunoscut întâmplător. Am încercat să-mi amintesc chipul lui. Nu pot să citesc decât un
RMRuxandra MoholeaAmiază de mai
coborâsem dintr-o geană doar ca să-i aud mai bine glasul mi-a apărut râzând dintre aripi și atunci am citit curcubeul pentru prima dată mi-a spus că nu unește un capăt al lumii cu celălalt
RMRuxandra MoholeaDespre nori
Adesea aud norii pășind tacticos pe terasa cenușie, târându-și după ei burțile pe care le etalează din când în când la câte un concurs de frumusețe. * De
RMRuxandra MoholeaDe morte
Goană nebună. Încotro, de cine și de ce, nimeni nu știe. Mi-am amintit doar că zicea cineva de moartea care ne suflă în ceafă, aflată la un pas de noi. M-am întors instinctiv, răsuflând cu
RMRuxandra MoholeaDulcea cădere adamică
Adesea te imaginezi plutind pe un nor de pe care lumea pare atât de mică și de neînsemnată. Îl vezi cum trece prin tine și te întrebi dacă nu cumva și pe noi ne-a făcut Dumnezeu tot din
RMRuxandra MoholeaAzi...
...am stat îmbrățișați o singură clipă din marea timpului urâcios pe-un mal de nor departe de lume atât doar că lipsea luna din decorul violet am căutat-o ceasuri întregi pe cerul pătat cu
RMRuxandra MoholeaAmintirea uitării
M-am trezit de dimineață cu un dor nebun de mare! N-o mai văzusem de mult cu toată învălmășeala ideologică din ultima vreme. Așa că mi-am pus tălpile, ochii, urechile, nările și am coborât din
RMRuxandra MoholeaInspirație
orga striga fără suflet... și m-am întors atunci către mine am deschis stelele cu umbra mi-am întins clapele spre lună am mângâiat sunetele pereche adunate în Carul Mic după tiparul Stelei
RMRuxandra MoholeaZbor frânt
apusul bate la poarta senină a cerului palid ca trunchi de copac dezvelit de frunzele sale extazul dispare flămând îl înghite un dulce-ntuneric grăbit să atingă hulpav insondabilul zborul
RMRuxandra MoholeaOmul care vede îngeri
el este Omul care vede îngeri cu aripa dulce mângâind pământul le atinge coroanele și razele ca un vechi cântec de leagăn a deschis cu mâinile lui calde cerul și s-a uitat înlăuntrul
RMRuxandra MoholeaLiniște
liniștea dintre bătăile clopotelor surde alungată doar de șoaptele sufletului nepereche după lungi căutări într-un abis al deznădejdii ascult-o bătăile mereu două se cheamă se
RMRuxandra Moholea