Poezie
iris în carantină
1 min lectură·
Mediu
sunt o boală care poate fi contactată prin privire
uneori merg de-a dreapta cailor
alteori pe grumazul ieșirii din sine
(totul este în întregime al meu
în curând)
mă răspândesc printre maci uriași indecenți
și în brumă
erodez aripa surp carnea curg plasma
frământ și modelez între falange
o femeie ce acceptă să existe
sunt dăunătoare oxidez pielea
timpului meu
arunc amintirile preferate în eprubete
cum înghesui prosoapele moi de baie în valize
nu renunț
îmi plimb dorințele în zgardă
pe artera principală
batalioane de senzații puse la zid
(imaginație bulevardieră)
eu absența eu fiica lui Lazăr
sunt o molimă o haită flămândă
rănită
spumegândă
intru în sângele tău ca-ntr-o moarte de apoi
în care cred
sunt o boală care poate fi contactată prin privire
îți sorb ochii, Doamne,
să-mi orbecăi lumea
s-o înveți pe de rost
s-o cruți
totul este în întregime al meu
în curând
023.092
0
în curând\" deranjeaza putin pt k nu reuseste sa aibe efectul propus.
Da, titlul original si fruos, textul are o sensibilitate aparte care incearca sa se transmita si, in multe versuri, reuseste.
placut.
drag, Dana