Hurt

Unde ai ținut ascunsă de noi poza asta până acum?
Completează într-un mod nesperat textul și așa frumos.
Felicitări pentru modul în care te redai în versuri!

A.

\"unde sunt ceilalți iubitule
să scrie despre noi
biblia\"

Nici macar singuratatea nu te va opri

Este o punere in scena in regim de antifraza a Genezei, cu mijloace post-moderne. Si poate un exorcism, pentru ca ramasitele unui dezechilibru sufletesc sunt vizibile. Ce mi se pare spectaculos insa este barbismul acesta dus la extrem - cifrul orfic in care este incatusata poezia. Este un text dificil, recomandat lectorilor masochisti, care nu se vor satura de tainitele lui.

un autoportret in guase, dar visceral, in sfera incompleta, in cautare dramatica. o jumatate dupa cealalta, cu sufletul la gura, la piept, la pantec, la creier. apropiere, ratare, ramanere in urma, iarasi gata de intrepatrundere, iarasi poticnire, ramanere in urma... va fi!

felicitari Alma

Pana la urma, fiecare are Dumnezeul lui, uneori creat din chiar mintile noastre intortocheate. Si DRAGOSTEA poate fi un bun Dumnezeu!!! Mi-a placut!

O poezie care lasa urme, raneste la randul ei... Pentru ca e imposibil, ca cititor, sa te sustragi fiorului unei astfel de lecturi, unei astfel de trairi... O poezie ca o clipa de totala, sfasietoare sinceritate - la care contribuie si fotografia decupata din efemerul existentei...

Am auzit ca din intamplare la TV zilele astea o melodie de pe vremea fotografiilkor decolorate ... nu stiu cine o canta, dar refrenul e asa \"More than a feeling ...\", repetat, repetat la nesfarsit.
Ma intrebam oare ce poate fi mai mult decat un sentiment?
Citindu-ti poezia mi-am format o idee asupra raspunsului.

scuze pt k

Ar fi trebuit să mă culc pe gânduri și să tac. Așa, cu capul într-o parte, ca și tine, dezechilibrat de uimire. Nu pot lăuda! Cum ai putea să lauzi petala de floare că închide în ea misterul frumuseții primordiale. Am mai adăugat un nume antologiei mele personale.

of uite ce-a scris azi
scrijelind pe genunchi canale
pentru sânge
pitită între propriile speranțe
se joacă de-a v-ați ascunselea
cu noi
așteaptă să se facă noapte
aprinde stele
se ițește de după metafore
pe jumătate-i vedem corpul incizat
asimetric
ea
ne urmărește cu-un ochi
reacția întârziată
femeia asta de algocalmin
se autoflagelează și
râde
ghemuită în cerc

Din tot ce-ai scris tu e poezia mea preferata. Intr-adevar, detine numeroase ascunzisuri si capcane, dar e minunata cand dezlegi cateva si stii ca mai sunt atatea altele ramase secrete. Minunat autoportret, Alma, dar doare...

Andreea, fotografia este făcută cu webcam-ul Florinei, prin aprilie, după cununia Magului. Țin mult la ea, tocmai din aceste motive.

Lucian, nu suntem niciodată singuri, lângă noi este el... recitește, dacă ai timp, primele două versuri, scrise italic, este un citat din \"Epistola către Romani\".

Luminița... îți mulțumesc, sunt fără cuvinte...

Ștefan, spui totul despre text în comentariul tău. Impresionată!

Ioana, va fi? Necunoscute sunt căile lui. Noi doar putem iubi. Avem voie, nu?... :)

Virgil, venind de la tine steaua asta trebuie să cîntărească greu. Am să o pun pe raft, undeva mai în spate să nu cadă... . ;)
Ce se face cu prima steluță primită? Spune-mi tu.

Claudiu, mă bucură trecerea ta pe aici. Dumnezeu e dragoste e pleonasm, nu-i așa?

Gabriela, îți mulțumesc pentru sugestii și cuvintele tale, întotdeauna cu mare drag și prețuire.

Elia, cred că scriem doar atunci când există acele momente de \"totală sinceritate\" cu noi înșine.

Șerban, sunt zile în care prefer fotografiile în sepia, le prelucrez pe cele color, mă joc de-a negativul, prefer decolorările de timp, ploile. Deși sunt un optimist convins. :)

Ioan, mă onorează cuvintele tale, îți mulțumesc.

Diana, frumoase versuri, poate fi un poem de sine stătător. Și e al tău.

Cristiana, poate nu numai un autoportret, ci și o regăsire, ca atunci când te privești într-o oglindă întreagă.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei.

Biblia... uite ai gasit aici conceptul cel mai imperfect cu putinta... si ii mai dai si o nota de indeterminat asa ca si cum ai presara piper pe o imensa salata... daca iubesti atunci nimic nu isi mai gaseste rostul si locul potrivit... nu se poate iubi comercial... imi place poezia, versul tau e bine structurat si totusi...

\"nu mai cresc in mine inimi\"
sa demonstreze conditia de om a d-voastra?
\"inca mai cred\" urmat de orice spune foarte multe despre omul de dincolo de versuri

ce pot sa zic...un banaL \"imi place\", pt ca in fata unui asemenea text ma simt sec (de idei)

* și de la mine. o poezie scrisă cu albuș de lacrimi. neplânse, curse direct, pe marginea inimii rășină. închiși în cea mai veche dumnezeire, acel noi de la început(moto), devenind singuratate abisală, cu un singur trup: \"să-MI spună /apa e despicată grăbiți-vă\". dar, s-o luăm de la început.

\"s-au decolorat de tot pozele
privirea se lasă guașă la marginea deșertului
sunt tot mai mulți șerpii de zi între noi
lichefiate serile se scurg
și tu pleci\"
cliseul faptic, datele critice. procesul verbal de tristețe, încheiat într-un tragism al ideii de \"noi\".

strigătul celui rămas în urmă, să acopere iubirea de pașii care calcă umed, sărat, sentimente la vedere...încă.
\"iubitule nu mai cresc în mine inimi
nu mai cresc în mine tălpi nu mai hrănesc
nici o tulpină de zeu în sânge
adorm cu sânii striviți de urma vertebrelor tale
kundalini are gustul sărutului violet\"
dumnezeirea nu mai naște, sânul iubirii este sterp. imagini se-cu-la-re. pictură internă, scrisă cu geana.

apoi \"dumnezeu
născut în exil\"
\"
cad ape din cer îngerii îmi stau lipiți de umeri
cu aripile ude iar vine sfârșitul lumii vine potopul
îți amintești norii nu mai aveau găuri fulgera
ca printr-un axis mundi nu mi-era frică
deschid fereastra la dumnezeu request timed out
pe umeri port doi îngeri uzi până la piele strigătul
îmi iese prin pântec nu îmi plac merele
nu mi-e frică de șerpi unde sunt degetele tale galbene
unde e mirosul de mosc și imperial leather
unde sunt ceilalți iubitule
să scrie despre noi
biblia
\"
și noi, scribii, măturând tăcuti cu privirea scena ireal de frumoasă a nașterii unei poete de suflet.

Mihaela, mi-a plăcut mult cum ai spus: \"albuș de lacrimi\". Este o metaforă superbă.

Vladimir, tocmai pentru acel concept de care spui am folosit \"biblia\" în final, pentru echilibru. A fost un fel de revelație și consider că este ideea potrivită. Nu e vorba de comercial aici. Sunt curioasă unde ai văzut tu comercialul. Te rog, aștept un răspuns.

Alex, într-adevăr, este vorba de condiția mea de om și, aș mai adăuga, și de femeie.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, dragii mei.

ce pot pentru ca sa mai spun? poate ca un \"sentiment\" devine tot mai confuz cu cat il constientizam mai mult. Dar cand \"sentimentul\" devine poezie? ...cadem in aceasi capcana spunand \"ce frumoasa este poezia\" si uitam ca uneori doare. \"kundalini\", \"axis mundi\", \"dumnezeu request timed out\" sunt un exemplu.

Mențin comentariul de la poemul anterior, minus ce am zis despre mine, ca nu sunt masochista:)

Uite, am scapat aceasta comoara, dar merg sa ma intind alaturi de iubitul meu fericita ca sunt femeie. Nu ca nu as fi fost, mereu, dar tu ai scris aici atat de profund despre dragostea re-nascatoare, te-ai rasucit in esenta si m-ai incantat desavarsit cu ingerii tai uzi pana la piele, asa incat nu am decat sa iti spun ca da, mai presus de cele mai inalte virtuti, este dragostea... sa nu uitam ca din dragoste am fost creati.

Felicitari Alma pentru aparitia pe site-ul liternet cu acest text!