Metamorfoză

Mia placut ideea: \"Apoi îl vom pune pe cer
sã-i ținã loc soarelui\" Frumos, un bulgare incadescent care sa tina loc soarelui. Si cu soarele ce faceti? Il puneti pe cer in temnita suferintelor? Ar da bine...

nu vreau sa fiu carcotas, desi mai am apucaturi d-astea, dar un bulgare de zapada incandescent risca sa fie metafora unei iubirii cu final rapid.
bun venit in .ro-ul poezesc!

Domnului Andrei Neagu

Multumesc de primire, maestre!
Eu n-am sperat sã ajungã \"poezica\" nici mãcar la atelier, iar onoarea ce-mi faceti scuzã toate cârcotelile.

Cosmin,

Incântatã de trece si de surprinderea ideii.
P.S Nimeni nu poate încãtusa soarele din sufletele noastre.

Nimeni nu poate incatusa speranta. Speranta e soarele dupa care noi ne ghidam. Pentru unii soarele din sufletul nostru a fost in palat de gheata, pentru altii asta nu are semnificatie. Multumesc pt idee.

L-am pierdut pe \"re\" (a se citi trecere).

Încântă prin simplitate și prin limpezimea rostirii…:) O metamorfoză amețitoare, într-adevăr, care ne încurajează să trăim prin ceea ce avem mai… “lipsit de măsură” în noi: iubirea :)

Draga Anda,
probabil ar suna a reclama mascata dar ceea ce ai spus tu acolo in mare e adevarat(pentru mine, nu stiu pentru altii).
Asa ca ma repet dar iti multumesc inca o data pentru idee.
Mai presus de toate: simplitatea exprimarii care face pe oricine sa inteleega ideea. Cat de simplu poti sa spui te iubesc, si cat de simplu poti lasa de inteles ca si pertenerul simte acelasi lucru...

Ceea ce \"avem mai lipsit de mãsurã în noi:iubirea\" -
Sunã mai frumos decât m-as fi gândit vreodatã!
Pe când un poem cu aceastã \"sentintã\"?

Multumesc,
Anda