Doctor Doctor what is wrong with me
This supermarket life is getting long
What is the heart life of a colour TV
What is the shelf life of a teenage queen
(Roger Waters – Amused To Death)
mă crezi
nu am decât un vas de aramă în care amestec până la transparență furiile
cresc din frunte ca și când norii ar cădea colorându-mi fiecare umbra
mă dor cireșele amare din ele storc suferința
abandon
culorii din ea pe ea și în afară
strig în somn
dacă ar ști câți o iubesc și-ar ascute tocurile
în orașul în care întreabă-mă dacă înțeleg
vreun eveniment cu mașini ciobite fără tapet cu
când își scutură părul după duș toți pereții
din casă se umezesc și fac niște urme de flori
ea își taie în fiecare zi câte o șuviță din breton
în memoria sfântă a mamei
șterge varul șterge
stau în locul meu preferat din casă mă uit pe fereastră
aud cerșetorii “aveți milă niște pâine am părinți bolnavi”
și încep să arunc afară totul camera mea devine goală
ca un ultim omagiu adus
scuza-ma ai un foc?
mi-e foarte teama de cand m-am nascut
iar corpul mi se face elastic in jurul gatului
de aceea cred ca acest amanunt ucide
celelalte amanunte.
e deci o teama cu simtul
există o adâncime în care se află toată lumea cu trupurile legate
o singură celulă
ți-am promis că voi învia pentru lazăr
trei zile cos la capătul pământului
l-au degerat cu atâtea ploi
iar
de parcă ne este dat să împrăștiem porumbeii
să facem curent și împreună să ne descălțăm
ne spălăm picioarele cu aceeași apă
și pene
tu mă privești cu un cheag de sânge în frunte
se putea
mi-e teamă să văd că scriu. de curând am găsit o mamă care a născut. și-a botezat copilul mara. mara va scrie. mara
mă va cunoaște când se vor cânta notele la pian pentru jazz. profesorul spune că
scriu pentru că nu pot să trăiesc (Elena Vlădăreanu)
scriu pentru că sunt atâtea lucruri despre care nu pot să vorbesc de față cu tine
o singură întâlnire cu omenirea zic eu și
îi explic că
senzația că a rămas ceva neterminat
plec la țară să tac îndelung
stau toată ziua în curte și număr găinile
dacă le-a prins noaptea
dihorul și le-a rupt carnea
și le-a supt oasele de parcă
ar fi
și eram căzută de sub pământ
cineva spunea că a renunțat să ne mai țină i se făcuse
odată rău în piața cu porumbei și de atunci
oricine merge pe stradă este împins
înăuntrul celuilalt cu o mare
în fiecare dimineață sună ceasul cu cinci minute înaintea oamenilor
am impresia că atunci nimic nu se află în locul lui biroul scaunul
patul meu se fac mici și îmi intră în urechi de unde spre
ce bine că ai apărut iubitule
tocmai când voiam să execut acest teribil salt
spre interiorul stării de greață
să-ți las o privire și apoi să scot pe rând
toate situațiile de care e capabil
strâng hainele purtate prea mult
le îndes în pungi de unică folosință
pentru sufletele obosite
ajung prea târziu sub pământ
cârtițele de peste zi repetă totul cu o lentoare
ce te scoate din
nu imi plac duminicile pentru ca au un
sentiment anume
un fel de labirint micsorat pana la refuz
un revolver pus la tampla orelor ticaitoare
nu e nici muzica de obicei versurile lui
ziua asta e doar un spin de cactus
când nimic nu se înghite îți vorbesc
despre alegerile în viață / cum trebuie să citești
lorette nobecourt fără să ți se umfle venele
și coperta se transformă încet
eu n-am avut noroc niciodată trăiesc un fel de schizofrenie a cuvintelor și astea
spuse doar pe jumătate
ceva foarte sensibil din corpul meu mâinile sau genunchii se îndoaie de fiecare dată
“Dar cine umblă de partea cealaltă a trupului tău?” (T.S. Eliot)
mă îndrept spre casă plouă cu porumbei iar câinii mușcă
din buzunarele mele cu nesaț lăsați-mă în pace le zic și în ochi am
urmele
cel mai mult imi place să umblu prin cămin în șlapi
cu mânecile lungi să urc de la un etaj la altul
mă întâlnesc din greșeală cu erhan
zic ce bine e un fel de întâmplare dată de
foarte sus am în
\"și acum că ai murit, ce o să faci în timpul tău liber?\" (din Sufocare - Chuck Palahniuk)
mă doare umărul cred că
îmi va crește de acolo un om
fratele meu de întuneric desfigurat
toți au
eram in autobuz si ma gandeam la faza aia cu spartul pasarilor
adica ceva in genul ar trebui sa urcam sus de tot
cam acolo pe unde se afla gura lui Dumnezeu
sa aruncam cu tot felul in
îmi pun bluza care îți place atât de mult
fug să mă întâlnesc cu silvia în parc trebuie să-mi spună ceva
despre existența îndoielnică a ultimelor lucruri din viața
peste câteva zile
se va auzi un sunet pierdut
înapoi în camera mea totul trosnește ca niște oase
din când în când ridic ochii
o moarte oarbă despică aerul în jumătăți mărunte
cât să văd cum
AB