mor ca melodiile la saxofon

scuza-ma ai un foc?
mi-e foarte teama de cand m-am nascut
iar corpul mi se face elastic in jurul gatului
de aceea cred ca acest amanunt ucide
celelalte amanunte.
e deci o teama cu simtul omorului

vreau un foc rece sa-mi fie oras rotund
unde singurul locuitor
e memoria mea rasturnata de scaunele care umbla.

si mai vreau
sa ma astepti cu un prosop pana ce imi desprind
toate picioarele cu cele sapte calcaie
si toate mainile de duminicile lor
de post.
tin post si inca mai mor oameni

mor ca melodiile la saxofon
dupa ce se termina aerul
din incaperea atenta la schimbare.
goi.
mor ca un chip de femeie pictat de povesti.
ca un racnet.
ca ceaiul asteptat indelung cu aroma de pravalie
unde o mama singura il prepara
pentru drumetii abatuti
ca mine si ca tine.