gheață
nu te-am văzut de trei luni erhan pe buzele mele s-a așezat gheață nu mai pot vorbi m-am învățat cu semne dar e greu nu pot să-ți arăt lucruri să ies din casa asta spiralată și să îmbrățișez
pentruiarnă
se face curățenie pentru iarnă casa e plină de saci de hainele morților noștri și asta mă face să le ating cu grijă pe fiecare în parte le mângâi interiorul zgomotele de afară se poticnesc în
dar nu vine niciodată
senzația că a rămas ceva neterminat plec la țară să tac îndelung stau toată ziua în curte și număr găinile dacă le-a prins noaptea dihorul și le-a rupt carnea și le-a supt oasele de parcă ar fi
ștevia
acasă lucrurile mărunte cresc peste noapte mi-o imaginez pe bunica dându-mi niște legături de ștevie acasă la ea ștevia crește până sus la balcon și umbra ei îmi întunecă obrajii atunci iau
descărcare
și cum stăteam încuiată el a intrat și mi-a vorbit despre fericire mi-a vorbit într-o zi vom fi toți la fel cu spatele în jos cu inima pe jumătate fruntea mi s-a luminat am zis în sfârșit îți
aproape de iarbă
există o adâncime în care se află toată lumea cu trupurile legate o singură celulă ți-am promis că voi învia pentru lazăr trei zile cos la capătul pământului l-au degerat cu atâtea ploi iar
hăul întâi
când își scutură părul după duș toți pereții din casă se umezesc și fac niște urme de flori ea își taie în fiecare zi câte o șuviță din breton în memoria sfântă a mamei șterge varul șterge
așa trece timpul pe aici
strâng hainele purtate prea mult le îndes în pungi de unică folosință pentru sufletele obosite ajung prea târziu sub pământ cârtițele de peste zi repetă totul cu o lentoare ce te scoate din
Regen
îmi pun bluza care îți place atât de mult fug să mă întâlnesc cu silvia în parc trebuie să-mi spună ceva despre existența îndoielnică a ultimelor lucruri din viața
obiectele care nu marchează oamenii
ziua asta e doar un spin de cactus când nimic nu se înghite îți vorbesc despre alegerile în viață / cum trebuie să citești lorette nobecourt fără să ți se umfle venele și coperta se transformă încet
închidere
\"și acum că ai murit, ce o să faci în timpul tău liber?\" (din Sufocare - Chuck Palahniuk) mă doare umărul cred că îmi va crește de acolo un om fratele meu de întuneric desfigurat toți au
suspendată în vid
de parcă ne este dat să împrăștiem porumbeii să facem curent și împreună să ne descălțăm ne spălăm picioarele cu aceeași apă și pene tu mă privești cu un cheag de sânge în frunte se putea
e r h a n
cel mai mult imi place să umblu prin cămin în șlapi cu mânecile lungi să urc de la un etaj la altul mă întâlnesc din greșeală cu erhan zic ce bine e un fel de întâmplare dată de foarte sus am în
pauze
nu respira stai în liniștea aceasta până când lângă tine toate obiectele vor căpăta iluzia altei existențe să o săruți să o invidiezi pentru frumusețea de care n-ai avut niciodată parte poate vei
anti
plouă pe străzi plouă pe acoperișurile blocurilor plouă toți locuitorii și picioarele lor moi își duc drumul de cenușă spre cutia de carton unde sunt eu și nu știu dacă înghit orașul cu
stare
Doctor Doctor what is wrong with me This supermarket life is getting long What is the heart life of a colour TV What is the shelf life of a teenage queen (Roger Waters – Amused To Death) mă crezi
scriu te întâlnesc
scriu pentru că nu pot să trăiesc (Elena Vlădăreanu) scriu pentru că sunt atâtea lucruri despre care nu pot să vorbesc de față cu tine o singură întâlnire cu omenirea zic eu și îi explic că
divided we fall
mi-e teamă să văd că scriu. de curând am găsit o mamă care a născut. și-a botezat copilul mara. mara va scrie. mara mă va cunoaște când se vor cânta notele la pian pentru jazz. profesorul spune că
601
eram in autobuz si ma gandeam la faza aia cu spartul pasarilor adica ceva in genul ar trebui sa urcam sus de tot cam acolo pe unde se afla gura lui Dumnezeu sa aruncam cu tot felul in
în fiecare dimineață
în fiecare dimineață sună ceasul cu cinci minute înaintea oamenilor am impresia că atunci nimic nu se află în locul lui biroul scaunul patul meu se fac mici și îmi intră în urechi de unde spre
Aramă
nu am decât un vas de aramă în care amestec până la transparență furiile cresc din frunte ca și când norii ar cădea colorându-mi fiecare umbra mă dor cireșele amare din ele storc suferința
mușcătură în praf
stau în locul meu preferat din casă mă uit pe fereastră aud cerșetorii “aveți milă niște pâine am părinți bolnavi” și încep să arunc afară totul camera mea devine goală ca un ultim omagiu adus
călătorii de mână
“Dar cine umblă de partea cealaltă a trupului tău?” (T.S. Eliot) mă îndrept spre casă plouă cu porumbei iar câinii mușcă din buzunarele mele cu nesaț lăsați-mă în pace le zic și în ochi am urmele
inside
nu îmi pot explica modul cum a făurit Dumnezeu un plan pentru fiecare mă întreb dacă eșuează cui aparține atunci planul b și dacă are nevoie de desene suntem așa de puțini în visul bătrânei de pe
ce bine că ai apărut iubitule
ce bine că ai apărut iubitule tocmai când voiam să execut acest teribil salt spre interiorul stării de greață să-ți las o privire și apoi să scot pe rând toate situațiile de care e capabil
în orașul sublim. inutilitate
abandon culorii din ea pe ea și în afară strig în somn dacă ar ști câți o iubesc și-ar ascute tocurile în orașul în care întreabă-mă dacă înțeleg vreun eveniment cu mașini ciobite fără tapet cu
mor ca melodiile la saxofon
scuza-ma ai un foc? mi-e foarte teama de cand m-am nascut iar corpul mi se face elastic in jurul gatului de aceea cred ca acest amanunt ucide celelalte amanunte. e deci o teama cu simtul
nu imi plac duminicile
nu imi plac duminicile pentru ca au un sentiment anume un fel de labirint micsorat pana la refuz un revolver pus la tampla orelor ticaitoare nu e nici muzica de obicei versurile lui
balance
vesnicia nu are nici o legatura cu timpul mi-a spus un nenecunoscut avea ochii inchisi si era beat traia cu disperare in ordine cronologica nu il bagam in seama de multe ori imi venea sa il
Pământ fisurat în dunga realității
și eram căzută de sub pământ cineva spunea că a renunțat să ne mai țină i se făcuse odată rău în piața cu porumbei și de atunci oricine merge pe stradă este împins înăuntrul celuilalt cu o mare
