Poezie
călătorii de mână
cu septembrie
2 min lectură·
Mediu
“Dar cine umblă de partea cealaltă a trupului tău?” (T.S. Eliot)
mă îndrept spre casă plouă cu porumbei iar câinii mușcă
din buzunarele mele cu nesaț lăsați-mă în pace le zic și în ochi am
urmele drumului-septembrie cu oameni respirând prin textile
oameni surzi oameni muți oameni
întârziați fără umbrele au părul de cenușă
o caut pe sora mea de undeva de sus îmi face cu mâna totul e bine
sigur vede de acolo cinematograful pereții lui groși
mă gândesc că acum e foarte murdar și sper să uit în curând cum
pleoapele îmi alunecă spre stadiul de iarbă
în camera mea e cald și nu e apă.
nu e apă să spăl mirosul de scoici moarte cu a lor cochilie mi se sfărâmă
în plete făcând acel zgomot prelung și dureros
uneori aș vrea să nu mai stau la etajul unu
acolo se aud toate zgomotele și nici un semn de pasăre săturată de aer
îmi imaginez că mă odihnesc în cuiburi îți pot mărturisi - precum ceva spus
după prea mult timp -
că fiecare om aude și vede cu întârziere
de cealaltă parte a trupului
își dă jos chipul își adună cutele și își dorește
o altă locuință
prin care neabătut un amănunt sufletesc să alerge pe coridoarele largi
știi, e ca un vis când după ce te dai jos din tramvai după ce ai simțit
alunecând pe tine toate privirile de pe geamuri
te vezi în mare și te bucuri ca un pește care a găsit
umbra lui Dumnezeu
mă îndrept spre casă plouă cu porumbei iar câinii mușcă
din buzunarele mele cu nesaț lăsați-mă în pace le zic și în ochi am
urmele drumului-septembrie cu oameni respirând prin textile
oameni surzi oameni muți oameni
întârziați fără umbrele au părul de cenușă
o caut pe sora mea de undeva de sus îmi face cu mâna totul e bine
sigur vede de acolo cinematograful pereții lui groși
mă gândesc că acum e foarte murdar și sper să uit în curând cum
pleoapele îmi alunecă spre stadiul de iarbă
în camera mea e cald și nu e apă.
nu e apă să spăl mirosul de scoici moarte cu a lor cochilie mi se sfărâmă
în plete făcând acel zgomot prelung și dureros
uneori aș vrea să nu mai stau la etajul unu
acolo se aud toate zgomotele și nici un semn de pasăre săturată de aer
îmi imaginez că mă odihnesc în cuiburi îți pot mărturisi - precum ceva spus
după prea mult timp -
că fiecare om aude și vede cu întârziere
de cealaltă parte a trupului
își dă jos chipul își adună cutele și își dorește
o altă locuință
prin care neabătut un amănunt sufletesc să alerge pe coridoarele largi
știi, e ca un vis când după ce te dai jos din tramvai după ce ai simțit
alunecând pe tine toate privirile de pe geamuri
te vezi în mare și te bucuri ca un pește care a găsit
umbra lui Dumnezeu
095.070
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adina Batîr
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Adina Batîr. “călătorii de mână.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-batir/poezie/138986/calatorii-de-manaComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SDistincție acordată
Simt mereu o tensiune in poeziile tale, care vorbesc pe cai ocolite ( sau datorita sansei unei intalniri de obiecte si cuvinte in stare sa declanseze, cum zicea Breton, \"lumina imaginii\" ) despre un altceva, intr-alt fel decat este limbajul consacrat al liricii.
Se simte in textul tau aceasta deviere la nivelul fiecarei asocieri verbale, surprinzatoare, socanta. Versurile se structureaza ca \"scena\" sau \"povestire\" si pun in ecuatie doar un numar restrans de elemente obligate sa convietuiasca in tensiunea nelinistit-revelatoare de care aminteam la inceputul comm-ului.
Cliseul si formula prefabricata nu sunt niciodata prezente la tine.
cu drag,
mihai
Se simte in textul tau aceasta deviere la nivelul fiecarei asocieri verbale, surprinzatoare, socanta. Versurile se structureaza ca \"scena\" sau \"povestire\" si pun in ecuatie doar un numar restrans de elemente obligate sa convietuiasca in tensiunea nelinistit-revelatoare de care aminteam la inceputul comm-ului.
Cliseul si formula prefabricata nu sunt niciodata prezente la tine.
cu drag,
mihai
0
IDpoezie culta, cum zic francezii ; pentru mine face parte din acelea in care il cautam pe dumnezeu, doar pe alte cai : tu alegi sa te lovesti de cuvinte prin \"urmele drumului-septembrie\", semn ca mai e putin pana cand intram intr-o noua iarna...si la final te bucuri la o descoperire, in timp ce altii se bucura la o ruga...\"umbra lui Dumnezeu\"
0
VTDistincție acordată
da, e destul de reușit textul.
poate mai puțin ultima parte cu \"umbra lui Dumnezeu\" care mi se pare cam forțat introdusă acolo de dragul efectului final. părerea mea.
remarc în mod deosebit \"n camera mea e cald și nu e apă.
nu e apă să spăl mirosul de scoici moarte cu a lor cochilie mi se sfărâmă
în plete făcând acel zgomot prelung și dureros\" nu știu de ce m-a dus cu gîndul la tragedia din The Big Easy.
poate mai puțin ultima parte cu \"umbra lui Dumnezeu\" care mi se pare cam forțat introdusă acolo de dragul efectului final. părerea mea.
remarc în mod deosebit \"n camera mea e cald și nu e apă.
nu e apă să spăl mirosul de scoici moarte cu a lor cochilie mi se sfărâmă
în plete făcând acel zgomot prelung și dureros\" nu știu de ce m-a dus cu gîndul la tragedia din The Big Easy.
0
LMcel mai bun poem citit in noaptea asta.
0
ABEla, iti multumesc pentru frumoasele cuvinte, ne leaga ceva mai presus de plutire, un soi de contingenta astrala.
Iulian, bine ai venit. Citeste si vei descoperi ce iti era de fapt la indemana. Stii si tu asta.
Mihai, ai o cultura valoroasa si nu-ti scapa nici intelesurile ascunse. Multumesc pentru dezvaluiri si pentru lumina imaginii (adica pentru stea si pentru ca ai pomenit de Breton).
Catalin, ma bucur sa descopar in tine noi unghiuri de a privi. Bine ai venit si tie in pagina mea si multumesc pentru comentariu.
Virgil, orice apreciere din partea ta ma onoreaza. Nici eu nu sunt foarte multumita de final, il las sa se odihneasca pentru a-l putea observa mai detasat. Nu am vazut The Big Easy, dar am citit cate ceva despre. Multumesc!
Costin, e interesant sa descopar ca pentru multi dintre voi am ramas Imparateasa si asta ma face sa revin la acel pseudonim. Il astept doar pe Eliade sa imi intre iar sub piele. Multumesc pentru felicitari, conteaza mult pentru mine.
Thaiis, multumesc si tie. Noaptea e mai liniste :)
Iulian, bine ai venit. Citeste si vei descoperi ce iti era de fapt la indemana. Stii si tu asta.
Mihai, ai o cultura valoroasa si nu-ti scapa nici intelesurile ascunse. Multumesc pentru dezvaluiri si pentru lumina imaginii (adica pentru stea si pentru ca ai pomenit de Breton).
Catalin, ma bucur sa descopar in tine noi unghiuri de a privi. Bine ai venit si tie in pagina mea si multumesc pentru comentariu.
Virgil, orice apreciere din partea ta ma onoreaza. Nici eu nu sunt foarte multumita de final, il las sa se odihneasca pentru a-l putea observa mai detasat. Nu am vazut The Big Easy, dar am citit cate ceva despre. Multumesc!
Costin, e interesant sa descopar ca pentru multi dintre voi am ramas Imparateasa si asta ma face sa revin la acel pseudonim. Il astept doar pe Eliade sa imi intre iar sub piele. Multumesc pentru felicitari, conteaza mult pentru mine.
Thaiis, multumesc si tie. Noaptea e mai liniste :)
0
de cealaltă parte a trupului
își dă jos chipul își adună cutele și își dorește
o altă locuință
prin care neabătut un amănunt sufletesc să alerge pe coridoarele largi
știi, e ca un vis când după ce te dai jos din tramvai după ce ai simțit
alunecând pe tine toate privirile de pe geamuri
te vezi în mare și te bucuri ca un pește care a găsit
umbra lui Dumnezeu\"
Am desprins aici fragmentul final de poem ce reprezintă un poem în sine, mărturie a unei țesături poetice ce îmbină estetismul și rigoarea tehnică, într-o bună măsură, păstrând curgător mesajul, și încheind elegant și reușit un ansamblu care te înscrie între cei ce pot simți cuvântul în dimensiunile sale spirituale, nu doar ca vehicul noțional.
Felictări, Adina, pentru felul în acre te înalți în Poezie, la anii tăi este un fenomen rar. Păstrează-te așa, pe timp ce trece vei atinge rostul scrierii.
Ela