dar nu vine niciodată

de țară, fără cădere în pășunism. cursiv, poemul se finalizează la țanc. găinile, dihorul se asezonează odăii, dar dușul nu. el ține de urban, de citatdin, de fast life, nu de celebra balie rurală. poate o baie, cadă nu duș, s-ar fi integrat în atmosferă. \"dihorul și le-a rupt carnea
și le-a supt oasele de parcă
ar fi fost un om foarte slab
dar nu vine niciodată dihorul\" sunt versuri tragice, pline de entuziasm pesimist - Ioana merit și eu o stea pentru oximoron? - extrem de puetrnice, mai ales prin nevenirea dihorului, care este spusă mai mult cu părere de rău decât cu bucurie pentru salvarea găinilor:D.
finalul aduce niscaiva detensiuni, poate atunci o să vină și dihania să dea iama prin păsăret pentru ca totul să reintre în normal

la origini

Adina, pe unde vin eu, lumea se îmbăiază încă în covată, așa cum au căpuit din bătrâni. Nu duș, nu bazin, nu apă curentă. Găleata și fântâna sau pompa sunt baza. Le vine greu să-și mai schimbe modul de viață. Apa e rece ca gheața și au nevoie neapărat de un foc pentru apă caldă. Cine să plătească gazul care nici nu este tras? Cine să plătească factura de curent electric?

Vara lumea ar avea unde să se îmbăieze. Au și Siretul, și Bârladul aproape, numai că, de la un timp, au cam prins frică de ape, după ce le-a ajuns prin curți, le-a dărâmat casele și le-a înecat orătăniile. Poate nici nu e nevoie de un dihor care să prindă găinile. Apa nestăvilită este de ajuns.

Vara copiii încă se mai duc la scăldat și se pierd în ape neînvățați cu vâltoarea, așa cum s-a întâmplat cu vecinul de peste drum la mine.

La țară încă se mai poate să taci îndelung fără să îți ceară cineva socoteală, dar și fără să-i pese cuiva.

La poem aș mai fi lucrat. Esența este bună, dar aș mai fi șlefuit forma de exprimare mizând pe jocul dintre planurile vizibile și cele nespuse. Nu este primul poem cu temă rurală și nici vorbă de pășunism. Urbanul cred că e musai să fie acolo pentru a reda mișcarea dinspre rural spre urban și invers. E pur și simplu nevoia de a exprima viața la țară pe care și eu am trăit-o și o cultiv prin prisma celui ce s-a mutat la oraș.

Dușul de la țară poate că spune ceva, poate că pur și simplu au ajuns dușurile și la țară, așa cum pe vremuri boierii au învățat să-și cheme slugile nu bătând din palme, după obiceiul oriental, ci sunând din clopoțel sau la sonerie, după moda occidentală.

Eu nu am înțeles un lucru: dacă nu vine dihorul, trebuie să-mi pară rău? Trebuie să-i descânt ca să apară? Eventual să-l fotografiez când intră și când iese din coteț? Asta îmi inspiră un absurd grozav și o neputință cruntă. Îmi amintesc de mamaia numărând găinile. Eu nu am \"numărat\" niciodată găinile. Oare de ce le \"numeri\" tu și nu altcineva?

de unde vin

frică de apă

\"... și le-a rupt carnea
și le-a supt oasele de parcă...\" ai ascuns bine \"și\"-urile acestea dar nu și pentru ochiul meu. :)
frumoasă poezia prin substanța ei.

Ioana, iti multumesc pentru atentia cu care ma citesti; nici nu mai pot adauga nimic... era chiar nefiinta, cum ai stiut? din noptile mele dezintegrate...
Cosmin, ai si tu un ochi magic al tau, mereu gasesti ceva pe care doresc sa-l ascund... ma bucur ca ai sesizat o parte importanta pentru mine din textul asta. cat despre dus, you have a point... desi voiam sa dau senzatia de cadere. din inalt. altfel cum sa fac? Vasile a remarcat bine (e printre putinele dati cand sub un text al meu se intampla o comunicare frumoasa intre comentatori).
Vasile, tie iti multumesc pentru dezlegarea \"mitului\", ma dezradacinez si ma inradacinez continuu... pastrez sfatul din ultimul paragraf.
Monica, probabil ca ai dreptate, asa e realitatea acolo. altundeva e o alta realitate. in acest spatiu nu mi-am dorit-o niciodata. credeam ca e vizibil faptul ca nu cadrul e esential. la restul nu cred ca are rost mai explic. dar multumesc pentru efort.
Costin, am urmarit ceva. just testing. ma bucur de trecere.

am mancat un \"sa\" pe undeva acolo..
si iertare pentru graba cu care am raspuns.

ei.. nu e cine stie ce poezia.. este reusita in felul ei de a fi, dar oricum este loc de mai bine.. ! Numai sanatate !

Marian, într-adevăr, mereu se poate mai bine, noroc că este suficient loc. Mulțumesc pentru urare (asemeni).

îți dau dreptate cu clișeistica criticii. gheo are un articol mișto, în Românii e deșteptți, cum se comite o cronicp lietarară și dădea exmeple de cronici tipizate. însă, plecând de la experiența atelierului, pășunismul, poporanismul, încă mai bântuie prin literatură. din păcate au devenit leitmotevie așa că o să încerc să mă debarasez. culmea, cred că e două oară când îl folosesc, dar termenul este multpreavehiculat.

ai fost la tara...ei si?
ai numarat gainile... ei si?
ai scris o poezie (crezi tu)... ei si?
nu-mi place deloc...ei si?