Poezie

ce bine că ai apărut iubitule

(ich schreibe nicht für dich)

1 min lectură·22 august 2005

Mediu

tocmai când voiam să execut acest teribil salt

spre interiorul stării de greață

să-ți las o privire și apoi să scot pe rând

toate situațiile de care e capabil stomacul meu

patru cafele noaptea și alte douăzeci

când sunt trează

poza părinților înghițită de pe noptieră ca o pastilă

împotriva tuturor pastilelor

pe urmă ei au plecat și toți ceilalți s-au sinucis

cărțile de la polirom semnate de mine în aceeași blestemată zi -

eram extrem de transparentă iar sufixele își făceau de cap în pagini

bolnăvicioase mai ales mâzgălite și nuanțate -

ar mai fi discurile de rumba dansul iubirii noastre

astea toate le dau pe dinafară

și le donez bisericii întru numele viermilor care își jură

sacrificiu total pe mâinile mele

mai am să îți povestesc acel fapt care încă mă face să

miros de ziar în camera solitară ca un țipăt de pasăre

ascuns sub rochia ce mă acoperă cu totul

iubitule nu scriu pentru tine e un pariu pe care l-am pus

cândva cu Dumnezeu

063810

Despre aceasta lucrare

Autor: Adina Batîr
Tip: Poezie
Cuvinte: 175
Citire: 1 min
Versuri: 22
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Adina Batîr. “ce bine că ai apărut iubitule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adina-batir/poezie/137378/ce-bine-ca-ai-aparut-iubitule

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

Andu Moldovan24 aug. 2005

... obisnuiam sa spun destul de des, pentru ca sunt un om care s-a straduit sa nu puna pariuri daca se strecura cea mai mica umbra de indoiala pe acolo. Acum deja noi toti, dragilor mei, stim ca Adina scrie bine, si nu oricum, ci uneori (ca in cazul de fata) chiar inspirat... dar un pariu cu Dumnezeu... ce ar putea sa fie? Vreun act de self-distruction? Vorba aceea \"you know we all live in the eve of distruction..\" suna un cantecel cam trist dar taare fain... M-am gandit ca ea s-a gandit :-) la nemurire, si ca este sigura ca pe undeva, prin cartile alea de la polirom, era strecurata o picatura din elixirul acesteia... glumesc, desigur :-)
Poemul este placut, parca mai putin inregimentat in aceasta hai sa-i spun \"carcasa\" jurnalistica (by the way, lucrezi in presa, just an educated guess? :-) cu trimiteri la abisal doar atat cat ii sta bine unei doamne :-)
Mi-a placut, mai putin pariul din final, deci, sfat: nu pune Adina pariuri cu cine nu obisnuieste sa le piarda. Glumesc din nou :-))
Daca din increngatura de mai sus n-ai inteles nimic (si nu e greu), atunci ma voi face mai clar: recomand acest text (demult n-am mai acordat o steluta si parca mi-era dor) pentru ca are o capacitate iesita din comun de a trata altfel un subiect despre care nu credeam ca se mai poate scrie nebanal.
Felicitari!
Bobadil.

Adina Batîr25 aug. 2005

Multumesc, Andu. A fost, cum se zice, \"a delight\" sa iti citesc comentariul, nu pentru ca ai descusut textul in locurile unde mi-am dorit sa fie descusut, ci pentru ca ai un stil anume de a transmite ceea ce ai inteles. Cu tot cu glumele incluse :) Mi-a placut ce ai zis despre cartile de la polirom, sa fie asa, sa nu fie asa? Ei bine, caut, caut acolo in carti Dumnezeul din autori. Ca sa pun pariu cu El. Sau cu ei. Imm, mi-ar placea mie sa lucrez in presa, poate candva dupa ce incep si termin Dreptul, sa fac o conexiune intre cele doua.

Camil Camil25 aug. 2005

Ma simteam dator sa iti scriu un comentariu si evident a fost o surpriza surpriza sa intru pe pagina ta de autor. Imi pare rau ca nu te-am descoperit mai devreme, as fi scris \"altfel\":). Ma lasi sa ma inspir de la tine? Stilul tau nu e deloc apatic, sa stii, dai acces la lumi posibile(si imposibile). Remarc si la tine paradoxalul care imi increteste mie fruntea, care ma macina cateodata(pauza pentru aplauze:)). Si acum pot sa ma eliberez si sa iti spun ca starile de greata trebuie traite, macar sa sesizezi diferenta dintre starea de greata si stare in general. Starea de greata e autentica si e semn de creatie(gandeste-te ce productiva esti dupa ce iesi din starea de gretosenie).
Iti doresc, in virtutea a ceea ce am scris mai sus, numai stari placute de greata si intra si la mine pe pagina, ca sa le provoci:)
Cu salutari,

Adina Batîr26 aug. 2005

Ciudat, de obicei fac asa incat sa nu se simta nimeni dator sa ma comenteze la randu-i. As vrea sa ii fie impuls si simtire naturala, desi marturisesc ca uneori mi-e dor de niste persoane care obisnuiau sa lase un semn de trecere prin paginile mele. Totusi, niciodata din obligatie. Multumesc, Camil, ca m-ai citit, inseamna foarte mult pentru mine, sa stii. Si ma bucur ca rezonezi cu starea mea de greata. Voi mai trece pe la tine, desigur.

Claudiu Tosa9 oct. 2012

imaginea cu rochia de la sfarsit este putin previzibila dar este buna. e bine asa cum este de fapt.
ceea ce e putin in plus si prea cade-n suprearealism e: \"eram extrem de transparentă iar sufixele își făceau de cap în pagini
bolnăvicioase mai ales mâzgălite și nuanțate\"

adica poezia mi se pare la fel si cu si fara versurile astea.
in rest pot sa zic ca este foarte reusita, si finalul este foarte bun.
chiar m-a bine dispus uite asa \"de dimineata\", ca pentru mine-i dimineata acuma.
:)

Adina Batîr28 aug. 2005

Da.. de aceea am pus intr-un fel acele versuri intre linii de pauza. O sa ma mai gandesc, desi cred ca le voi scoate din poezie la un moment dat. Chiar ma bucur ca ti-a placut, inseamna ca sunt pe un drum bun.
:)