Camil Camil

Odată mi-am ascuns versurile galbene într-unul din vasele de lut în care urinează fecioarele, \"nimic mai pur ca un sac de cașmir-gol\" îmi spuneam în timp ce vărsam precaut literele negre în

cum se naște nu poate uita asta niciodată...cine a văzut cum moare? cred că adevăratul motiv prin care noi existăm, (dar nu pentru care), este că ne naștem dintr-o întrebare, acea întrebare a

Ne scriem pe raza de soare cu privirea aplecată spre apusul unghiei. Ne fărâmițăm idealurile, criticile, ne luăm pungile cu deșeuri, le punem pe masă și reciclăm moartea, de parcă o călătorie în

Probabil că Stema morbidei injectări cu plumb ne-a determinat să ne punem amprentele pe chivotul avutziei, jefuit în aceeași zi cu cea a nașterii celui de-al treilea ochi al indeterminărilor sexuale.

M-am hotărât să public icre. De ce? Îmi place culoarea lor, faptul că se reproduc și, nu în ultimul rând de lapți, urmele pe care le lasă în stomac. De aceea m-am decis: voi fi cel mai mare fabricant

Am trei rădăcini pe mine. Două dintre cele mai frecvente urme pe care le lasă cuțitul îmi aparțin, sunt lăsate să-mi alunece de pe gât pe frunte, în același sens de curgere a lavei de plumb pe

De va începe să ne semene, îl vom picta pe o coală neagră, îi vom construi avioane de hârtie, îl vom arunca pe a treia arteră de navigație de lângă pod, ne vom încumeta să-i incinerăm literele. Și

La fel ca ceasul tremur. Ceasul tremură atunci când este smuls din perete, când nu reușește să se dezlipească singur de zid; de-aceea tremură, din neputința de a se elibera nedeliberat. Îmi place

\"Vroiam să te întreb, Camil, ce părere ai despre cei care se consideră utili?\" \"Sunt ca o floare care se uită la soare atunci când de pe câmp au dispărut urmele albinelor, poete.\" \"Dar despre

Noaptea ai impresia că ești alcătuit din alt creier, crezi că iubirea din timpul zilei te-a transformat în cadavru. Deși, recunosc, mi-ar plăcea să cumpăr un cadavru, unul care să fiu sigur că nu

De ce nu te urci pe buric și de-acolo la fel? Mă refer la o ipoteză mimozistă în care am fi scutiți de orice dialog cu carnea, ar dispărea toți umaniștii cu pretenție de cultură vastă, ar spune toți

De când am închis dulapul m-am concediat. Mi-am ascuțit talentul într-un asemenea grad încât aș putea să mai mișc ochii în toate direcțiile, am descoperit că există o busolă unică:Tu. Și, fără motiv

Când patimile noastre coincid, când sub vișinul din curte cresc brazi, când ne alungăm viziunile despre scripturalitate, atunci iubim tot văzduhul în care trăiește Ea. Nu știu cine este EA, dar am o

De la un punct ai impresia că nu te mai citește cine trebuie, nici în ochi, inimă sau versuri. De la un punct ai impresia că nu mai știi să te scarpini ca pe vremuri, pentru că te afli într-o

Dimineața curgea robinetul sub care el realizase că nu are loc să se ascundă când își dorește să negocieze cu sine. În ce privință? În ceea ce privește mâinile, vocea, părul. Nu le mai putea negocia

Ne jucam cu lumina din ochi, ne-o pusesem pe mâinile ascuțite de privire.. Tu descoperisei banalul era rotund eu îți descoperisem magia de a nu fi decât o inimă de-a mea Dar nu-ți mai

Din spatele miresmelor plecară hoții cu bube din aripi și haine de somn, Din dosul mănăstirii unde perorau suprarealiștii au venit călugării animați de moarte \"Taci!\" Pe spatele nostru

Lucrurile îngheață obiceiurile: ieri mi-ai mâncat o mână peste trei ani vom fi la fel, iar picăturile principiilor vor curge peste munții nasului nostru sihastru Teroarea mă bagă sub

Spune-mi că mi-ar fi cheia de la craniu somnul tuturor femeilor pe care le visez Spune-mi că mi-ar fi mâinile dușmanul trupului tău ascuns sub pielea-mi Spune-mi că dincolo de toate acestea nu

Cel care s-a sinucis prin legarea organelor între ele cu cel mai disciplinat cuțit și-a agățat spiritul comic de inimă, tălpile de spiritul sinistru, iar ochii de hindus i-a suspendat așa cum

Mă urc în cui, te nărui iau vata din palme te-arunc pe bame mă joc, mă uit, mă sting, te bat cu palmele de palmat cu unghiile-nșurubate, zi-i neică pe la spate, ține-le răsfirate, auzi ce mai

Obsesia te strângea Pessoa atunci ne adunaserăm într-o armată de poeți verzui câinii cântau la urechea mea o obsesie obsesia că iubirea mea e asasina tuturor iubirilor posibile cu o mică,

Cred că m-am trezit din cuvânt..doare..e un cuvânt care m-a făcut să țip, să mă amestec cu necuvântul, să mi te otrăvesc la spatele unei scorburi.