Ne scriem pe soare

Ne scriem pe raza de soare cu privirea aplecată spre apusul unghiei. Ne fărâmițăm idealurile, criticile, ne luăm pungile cu deșeuri, le punem pe masă și reciclăm moartea, de parcă o călătorie în spațiu ne-ar fi de-ajuns pentru a ne scutura plămânii de orgoliu. Pe lințoliul de la geam am desenat viața mea, mi-e teamă să nu o dau jos și să o reîncep, mi-e teamă că mi s-ar putea replica în dodii și că sub foile reci se ascunde o plantă caldă, exotică, așa cum o vedeam de la al cincisprezecelea etaj al eonului meu. Duhul nostru se plimba deasupra apei, prin coridoarele vocii gutural-baritonale; eram pe vârful limbii, zoomorf-dar cvasiprezent. Pe o treaptă mai încolo de evoluție niște fecioare și-au vândut trupul lui Zeus, iar remarcile la adresa lor se loveau de același sunet metalic, asemănător sunetului de fermoar ruginit de la pantalonii lui Hermes. M-a transmis prin uterul profetic până în Delphi; era un sat pe care pictasem coloane de piatră cu degetele grecilor morți.