Poezie
Culca-ma, tradeaza-ma
Sur_realistic view
1 min lectură·
Mediu
Spune-mi că mi-ar fi cheia de la craniu
somnul tuturor femeilor pe care le visez
Spune-mi că mi-ar fi mâinile
dușmanul trupului tău ascuns sub pielea-mi
Spune-mi că dincolo de toate acestea
nu se pierde decât un bețigaș din ceara
pe care alunecam atunci când ne iubeam
de la flacără la untdelemn
Dar nu-mi vei spune
Mă vei fixa în amurg,
în noaptea primelor zboruri,
îmi vei umple castanele de pe prag
cu miere
mă vei îndupleca să te refuz,
să nu-ți accept durerea,
dar te voi lăsa
să-mi străpungi platoșa din care mi-am făurit nașterea
Te voi lăsa
să pleci cu faptele mele
să-mi digeri cele mai neplăcute melodii ale hranei
să încetezi a vorbi..
023281
0

trebuie multa suferinta pentru umplerea golului si a tacerii.
trebuie multa nastere inainte de moarte.
e o scriere fina, Camil, te face sa intri in poem si sa nu mai vezi cuvintele. asta e o reusita.