Poezie
La polul unde ne jucam cu noi
Sur_realistic view
1 min lectură·
Mediu
Ne jucam cu lumina din ochi,
ne-o pusesem pe mâinile ascuțite
de privire..
Tu descoperisei banalul
era rotund
eu îți descoperisem magia
de a nu fi decât
o inimă de-a mea
Dar nu-ți mai vreau decât
amintirea:
ochilor
obrajilor
firelor de păr din iarna în care ne subjugam
(unul pe altul
pe paturi străine)
cerebralitatea
joaca
Și dincolo de toate acestea
te-am vrut pe tine
născută din mine,
din gândurile mele amare,
din mâinile care-mi tremură de lacrimi,
din patetismul pe care nu-l pot îngropa
Nenăscută, dar vie
Elia fulger-și-stranietate
Elia unica-iubire-a-norilor
Elia luna-nu-schimbă-culorile-tale
Iubiți-o pe cea care iubește fluturii, lumina,
verdele
Să-i cântăm din flaut unei dorințe de a fi,
Cânta-ți-i surâsul
din lumina căruia
m-am hrănit
Cânta-ți-i noaptea
în care o priveam, treaz
Și inima care moare..
012772
0
Eu, in ingustimea mea, spun ca poezia a fost Elia.