scriu te întâlnesc

Pentru a scrie o astfel de poezie este nevoie de toată forța din fragilitate, de vibrația din întuneric, de cuvintele din tăcere, de a vedea omenirea drept când ea e strâmbă, de a simți cuvintele până în rădăcinile lor, fără a tăgădui relativitatea și efemeritatea a tot ce ne compune și descompune.
Pentru a scrie o astfel de poezie la nouăsprezece ani trebuie să fi fost deja un prunc înțelept, iar cine nu știe ce este, nu o poate afla doar citin, ci prin a fi și el însuși astfel. Ea, poeta, se recunoaște: \"o fetiță cu o mie de riduri\".
Remarc din ansamblu:

\"o singură întâlnire cu omenirea zic eu și
îi explic că țipăm pentru echilibru\"
\"vin datele fixe și va trebui să ne căutăm pe treptele
de sticlă să-mi vâr unghiile pe dinăuntru
să scormonesc după urmele tale. cred că e loc destul să treacă pe acolo
cai grei. masivi. ei.
se mai pierd mai aleargă ziua și prin zonele nepermise\"

Aș schimba evanescența aceea, aș lua un pic din \"colocvial\", deși se armonizează cu toată atmosfera aceasta de prebușire și susținere verticală, simultane. (doar în anumite locuri din strofa întâi este excedentar, în celelalte strofe fiind deja echilibru în discurs; ex: \"zic eu\", \"știi\", \", mai spune\" )

Felicitări pentru acest poem, mă bucur că Liviu Nanu a văzut în tine talentul real și reușește să te descopere și în ochii lumii, prin a te publica. Meriți și vei merge mai departe, în spirală. Aștept cartea.

Ela