bucăți de teatru

Aici nu e un discurs schizofrenogen, dimpotrivă: aici discursul este într-o coerență interioară susținută de o mentalizare a afectelor, de un teatru psihic pe scena căruia personajele se desfășoară în umbre, traversând spațialității pe linia viață-moarte: cineva a murit, în dialogul tău cu umbra ei, privești într-o oglindă, sferele se transgresează, nu mai știi ce personaj se adresează și cui. Noduri. În creștet. De-acolo pornesc fire mai departe, \"arborescențele\". Cotidianul apare aici, nu ca de obicei în scrierile tale să dea substanță poeticului, ci să spargă legăturile. Fragmentarea - ca să mențin linia schizo subliniată de tine - este nu în interior, ci în afară. Cioburile de lume sunt adunate, cioburi din ceilalți: unii s-au sinucis, alții încă se tem. Nu știu de ce textul tău m-a dus cu gândul la \"De viață scapă cine poate\". Bucăți de teatru, într-adevăr, iar tu privești și scrii din culise. Noi, spectatorii, vedem numai o parte a lui.
Aș sugera ca titlu: \"Bucăți de teatru\".
Ela

Iti multumesc, Ela, pentru desprinderea bucatii de teatru din real, am avut si eu dubii in privinta titlului, iti multumesc pentru sugestie. Am tot ajustat, sper ca e bine, intr-un sfarsit. E destul de greu sa modifici un text personal. Multumesc din nou. Cineva se mai bucura, nu doar eu.

Hristos a inviat!
Tu chiar scrii precum o scumpa. Fragmentel acestea imi par un tot destul de bine sudat ...
Drag,
Daniel

Adevarat a-nviat! Ma bucur ca ti-a placut, Daniel.

adina, am citit si in urma cu ceva zile textul tau, iata ca acum revin, nu pt ca as avea ceva sa-ti spun, ci pentru ca esti in mine unul din poetii aceia carora nu trebuie sa le citesti numele inainte de text, pentru ca este foarte usor de dedus: asta inseamna ca eu vad la tine un stil apartizat (:P sper ca mi-e permis?) un stil bine individualizat, ca o salcie nascuta din ramura unei alteia, capabila sa rasara frunze noi chiar crengi noi pentru crescut alte salcii. te vad pe tine poeta mereu in doua ipostaze: nu renunti niciodata la imaginile puternice, ce-i drept de factura mai veche, dar cu o forta expresiv-stilistica aparte (cum ar fi inimile noastre s-au terminat sau schizofrenie a cuvintelor) . imbraci acest vazut de mine schelet intr-o carne-organ al curentului in care ne zbatem (ma feresc sa-l numesc in vreun fel, prefer doar sa dau exemple: integrarea concretului realo-carnal in text: silvia, hainele întinse la uscat, etc, prin care creezi atmosfera specifica intern-incintei). se observa foarte frumos avand ca ultima lectura in formare poezia ta felul in care a evoluat jurul sufletesco-poetic: romanticii prefera natura salbatica si departa, simbolistii sunt citadini, gasesc orasul din toata marea de natura, iar iata ca tu (si sunt mai multi ca tine) gasiti din tot orasul o anume incapere (m-am rezumat doar la atat). se observa cum s-a restrans universul poetic, si, totusi, paradoxal, universul ideatic a evoluat enorm spre complex. ce da farmec textului tau sunt acele forte aratate de mine pe la inceput

,

acum cateva zile = ieri :P, iertare

Alex, frumos imi vorbesti aici, multumesc pentru aceasta agerime cu care mi-ai citit textul :) Mi-a placut cum ai zis despre oras ca ar fi o incapere, nici nu am constientizat ca il percep astfel.

propria existență este “fragmentată”, deopotrivă, de amintire și de interpretare; într-un climat, însă, în care “a fi” este condiționat de conștientizarea prezentului, “a iubi” este atemporal (uneori) sau itemporal (alteori), granția dintre cele două fiind una insesizabilă și, prin urmare, una metaforizării afective, o afectivitate noncontemplativă, ci una a implicării effective, un lirism perpetuu sau, pentru a ne raporta la titlu, un “dramatism” perpetuu; textul, prin urmare, este unul \"interpretativ\" ca monolog, care nu recurge la festivism și superficialitate, dar care își dobândește valoarea literară din \"stilizarea unei ipotetice pagini de jurnal\".

Cu drag,

Vasile, multumesc pentru accentuarea unei \"ramuri\" a trunchiului poeziei, ai sesizat bine despartirea de timp si de spatiu, precum si \"dramatizarea\" necesara intoarcerii in spatio-timp.

Imagini contondento-catifelato-nostalgice.Pentru poezia asta,te voi da in judecata. \"arborescenta dintre noi\" m-a imbolnavit de splendoare,prin splendoare si nu imi voi reveni prea curand.Au,ma doare.............

voi castiga procesul :)