Rodica Lupu

știi niarne astăzi cugetul mi-a făcut popas pe o pajiște de cuvinte ochii nedumeriți își propteau privirile pe “transhumanță” înfigând înțelesul nu în dex ci în aburul revărsat din undele

aș fugi niarne de timp potrivindu-mi pașii în ritm cu alergătura vântului întețindu-le întoarcerea la locul unde cu slavă țâșnea frumusețea dimineților când privirile acelea neuitate îmi

astăzi a nins albastru niarne pe umerii-mi goi lipsiți de tinerețe ningea alături pe lucruri și pe asfințit grămădind o măreție de azur peste tot ce amuțit visa la frumusețile

adu-mi aminte cum aripi de îngeri scutură peste orașele pământului încercările omului toate drumurile duc spre marea poveste milenar se pierd prin apă prin foc rămânând spuză și

nu niarne mersul meu nu este unul obișnuit ci unul mult mai apăsat pe această materie tacit înțeleasă cu greaua-i încercare pasul meu îi atinge suferința scufundată încă de mii de ani în

târziu niarne am coborât aceste cărări abrupte când am ajuns jos m-a invadat un fel de teamă ce sporea odată cu un presentiment de suferință nici nu banuiam că tot neștiutul atârnă de

rămân nedumerită niarne când îmi ridic ochii sus în amiaza mare și privirea mi se oprește pe-un soare ce-mi coboară pe umeri un veșmânt din piele albastră ca și cum până la mine ar fi jupuit

ascult ropotul acestor picături de ploaie niarne parcă mi-ar străbate trupul cu schije înfigându-se lin în existența mea săpându-i albii prin care îmi curg veacurile învolburate nimic

da niarne pun foc pe fapte osândindu-le umbletul mult prea îngăduitor știi că-mi pun chezășie pe linia vieții isprăvile și orice obicei străbun care-mi strecoară prin vene trecutul îl iau ca

se cuvine niarne să facem o reverență acestui an încrezători că-și va urma cursul neclintit în pofida prevestirilor am intrat în el cum intră apa de râu în mare fără ca unda-i să dea înapoi

am ascultat atentă niarne graiul nopții răscolind cenușa pământului de parcă din spuza ei răsăreau ca ciupercile făpturi adormite suspinând la fiecare obstacol înfășurat de somn odată cu vântul

Neînțelegând să pun o baricadă La țărmul din lut moale erodat, Salin șuvoi a început să roadă Rostirile din vorbe care au trădat. Lațul se strânge sugrumându-ți fapta Biciuindu-mi gândul cu

Ca o pecete, ai crestat cuvântul “învinge” Ȋn coaja pomului ce-i curge clorofilă iar. Din coroana lui bogată-n dor și sânge Semeț pe-un ram, îți răsări lăstarul princiar. Ai plutit pe ape,

nu știu niarne dacă sufletul are o culoare anume cât cântărește dacă îi e foame sau sete cred însă că este ca o adiere de vânt fără somn căutând permanent celulele liniștii afundându-se în

am trecut împreună cu timpul niarne admirând spectacolul îngerilor cum așezau zâmbete pe buzele morților chiar dacă pluteam pe resturile unei corăbii știam că nesfârșitu-și întindea oasele lungi

iată niarne privesc deasupra cum norii se frământă stârnind vijelii nimeni nu mai vede seninul și totuși la fiecare aruncare de ochi îl aflu lipit de fruntea și sufletul meu inima niarne

tristețile-ți curg din suflet adânci râuri pe obraz 2 decembrie 2011

te strecori prin lume ca întrebările printre tristeți cu nerăbdare te înrudești cu apusul curgându-ți prin vene aceeași culoare târziu pleci cu ea rămânând în urmă dâră de fum 25

ești ca o pasăre călătoare pe drumul vântului rămân urmele plecării din toamnă mărturisind cândva ca-i fost 3 decembrie 2011

când calci pe cărări neumblate pipăi neliniștea lumii strivită-n copite de cai apoi te întrebi dacă morile vântului au încetat să mai bată…

Nu m-am ferit din calea ta, minune, Păstrând orgoliul gândului ascuns. Ai pus stativ, icoană, pe-al meu nume, Mi-ai primenit veșmintele, le-ai nins. Sub taina bolților pășești ușor, Lăsându-ți

în clepsidră curg amintirile răstoarn-o invers înainte ca așteptarea să-ți înfrângă răbdarea 2 decembrie 2011

curios contur prefigura viitorul privirea-mi licărea vedenia unui… străin 3 decembrie 2011

desenăm bulgări de zăpadă îi aruncăm ca pe cuvinte pe pagini albe pustiind fără de nicio lege ce-a fost înțelegerea tăcerii ia în stăpânire locul unde ninsorile ucid cuvinte