Jurnal
aș fugi niarne de timp
din ciclul "doar tu niarne"
1 min lectură·
Mediu
aș fugi niarne de timp
potrivindu-mi pașii în ritm
cu alergătura vântului întețindu-le
întoarcerea la locul unde cu slavă
țâșnea frumusețea dimineților
când privirile acelea neuitate
îmi mângâia inocența fiecărui avânt
stârnit de necunoaștere sau dacă
plimbându-mă prin iarna aceasta
scrutându-i așternutul obsedant
de realitate mi-aș putea roti privirile
spre un alt anotimp veșmântat cu
înțelepciunea-i încremenită pe fiecare
ram sigur că aș fugi pretutindeni înapoi
dacă trupu-mi n-ar fi osândit să care
după el o cruce încrustată zilnic
cu himere pe un ritm sacadat din
șaizeci în șaizeci de minute
23 ianuarie 2012
021.757
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Rodica Lupu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Rodica Lupu. “aș fugi niarne de timp .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/jurnal/13999165/as-fugi-niarne-de-timpComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RLAi dreptate, stau prea mult în bârlogul singurǎtǎții mele, dar nu din egoism. Mǎ abțin cât pot (și poate nu e bine), sǎ rǎmân în anonimat. Am abordat tema "timpul" în mai multe texte, de fiecare datǎ influențatǎ de starea momentului, de aici și exprimarea mea optativǎ. Nu-l consider obicei, mai degrabǎ un stil care mǎ reprezintǎ, acela de a imprima textului contrastul dintre stǎri(sentimente), predominând de cele mai multe ori cu cel de tristețe . Sǎ nu râzi dar uneori trǎirea este atât de profundǎ încât ochii mi se umplu de lacrimi. Poezia ta "Decadențe", dupǎ umila mea înțelegere, ea însǎși, este o "transhumanțǎ de timp". Te plimbi de mânǎ cu cititorul prin trecut, îi cǎutați chiar mǎreția ascunsǎ prin scorburi ca apoi, atenție! "transhumanța de vise", vǎ mutǎ spre "un alt început" (aici atingi atât de intens perpetuumul, cicluicitatea timpului), când strecori o umbrǎ de îndoialǎ, pentru ce va urma. Nu doresc sǎ înțelegi cǎ am sugerat sa înlocuiești în text noțiunea de timp cu cea oniricǎ. Cu aceeași prietenie, Rodica!
0
Ti-am parcurs cu pasi indesati textul si constat cu placuta surprindere ca abordeaza aceeasi tema ca ultimul meu text afisat. Intr-un cu totul alt vesmant, purtand amprenta ta inconfundabila dar osatura ambelor poeme este oarecum identica: incercam sa ne retragem intr-un trecut (pretutindeni inapoi)in locul care cum marturisesti:
"cu slava tasnea frumusetea diminetilor si
privirile mangaiau inocenta fiecarui avant"
Tu te exprimi la modul optativ, eu chiar fug de-a dreptul in locul in care cum spunea si Eminescu:
"Pururi tanar, infasurat in mantia-mi
Ochii mei inaltam visator la steaua
Singuratatii"
Contrar cu obscurul cotidian care e exprimat in finalul textului tau, in niste culori care care cuprind atata tristete incat nu-mi face placera sa le reproduc.
Te rog sa uiti ca nu ti-am luat in seama singurul comentariu facut la vreunul din textele mele si sa-ti exprimi parerile tale (ai vazut ce rau e cand esti singur). Nu puteam sa modific in "transhumante de timp" caci transhumanta prin definitie are ca sistem de referinta spatiul si timpul. Deci nu puteam sa raportez timpul la el insusi, cel putin nu in acel context.
Te astept!