transhumanță

știi niarne astăzi cugetul mi-a făcut popas pe o pajiște de cuvinte ochii nedumeriți își propteau privirile pe “transhumanță” înfigând înțelesul nu în dex ci în aburul revărsat din undele izvoarelor în fiecare fântână oglindindu-i spectrul înțelesului în tâlcuri aidoma ciobanului călăuzit de tainice moșteniri să-și mâne turma la locul binecuvântat intuind că acolo firul de iarbă e mai verde la fel și eu îmi mut vederea asupra cunoscutului necunoscut îmi plimb judecata pe acest plai și numai datorită acestui cuvânt înțeleg cum legendele îndepărtate păstrează până astăzi urmele ascunse în scorburi subpământene astfel urc sau cobor să ajung la țărmul ce ține la adăpost izvorul 24 ianuarie 2012