am trecut împreună cu timpul

am trecut împreună cu timpul niarne admirând spectacolul îngerilor cum așezau zâmbete pe buzele morților chiar dacă pluteam pe resturile unei corăbii știam că nesfârșitu-și întindea oasele lungi peste un soi de liniște vibram în corzile așteptării visând la fărâma mea de pământ locuită cu veacuri îndepărtate frământam cu degetele niarne acel aluat într-o copaie fără margini plămădind anafură pentru primul suflet născut printre-ntrebări îmi căutam viața deșurubând fiecare înțeles pe care-l țeseam apoi în faguri ca adăpost al marelui deșert zilele îngroșau anii cu lungi mătănii doar doar crucea va fi mai ușoară nimeni nu-mi bănuia avântul cu care urcam scările lumii nădăjduind că-n ziua aceea…niarne sufletu-mi va dura sub lespezi mânăstire pentru judecata unor resturi de oase uitate 17 decembrie 2011