iată niarne privesc deasupra

iată niarne privesc deasupra cum norii se frământă stârnind vijelii nimeni nu mai vede seninul și totuși la fiecare aruncare de ochi îl aflu lipit de fruntea și sufletul meu inima niarne înfrânge urzelile neastâmpărului omenesc spărgându-și lutul liniștit izbindu-mi pieptul cu clopotu-i ce-mi răsună năvalnic fulgerele aprind dorul nesătul de dimineți îmi umplu amforele cu nebunia înflăcăratei iubiri arzând lăcașul furtunilor din bulgărele-i de foc da niarne inima îmi încolăcește pe grumaz dărnicia de viață pigmentându-mi în verde restul de apus fiorii azvârliți de cer mi-i strecoară podoabe-n capilare să-i port talisman pentru clipele cât mai sunt 16 decembrie 2011