Rodica Lupu

sportiv în ring- un fir de sânge pe arcada-i mască pe față

rază de lumină- scară-ntre cer și pământ candelă aprinsă

Mi s-a așezat pe umeri, manta argintie de stele. Un dans pe-ntinsa maramă de gheață, îmi leagănă diamante de țurțuri în barbă. Coborând pe frânghii de raze-nghețate, înșirate pe ziduri de

îți vei deschide ochii tăind o fibră groasă de lumină și-ți dezvelești misterul zvârlind vibrații de regină apoi cu-n gest din ascuțitu-ți decolteu culorile-ți deschii scurgându-te agale

în clepsidră curg amintirile răstoarn-o invers înainte ca așteptarea să-ți înfrângă răbdarea 2 decembrie 2011

atâta lumină niarne îmi curge pe piele acoperindu-mă cu semne mă despart de mine printr-un culoar care duce la templul cuvintelor mă-ntreb de mi-am ucis razele luându-le lumina și cât scrum

ești ca o pasăre călătoare pe drumul vântului rămân urmele plecării din toamnă mărturisind cândva ca-i fost 3 decembrie 2011

cerul s-a oprit pe case cu omătul dintr-un nor ni le-a decorat ca-n basme cu-n troian de puf ușor straie noi au și copacii încoronați ca niște regi curioși s-au strâns piticii însoțind

Imagini neclare se derulează pe retină, strălucesc ca diamantele ascunse printre cioburi zgâriate de imperfecțiuni, amestecându-se într-un amalgam necunoscut. Se întind pe calea vremii înainte și

Neînțelegând să pun o baricadă La țărmul din lut moale erodat, Salin șuvoi a început să roadă Rostirile din vorbe care au trădat. Lațul se strânge sugrumându-ți fapta Biciuindu-mi gândul cu

iubirea nu poate fi doar scurtătura unui pas este însăși drumul pe care pașii ți-aleargă printre anotimpuri despicându-le profilul cu apăsarea lor îngenunchind la fiecare țipăt de piatră un

te strecori prin lume ca întrebările printre tristeți cu nerăbdare te înrudești cu apusul curgându-ți prin vene aceeași culoare târziu pleci cu ea rămânând în urmă dâră de fum 25

etnografie- cuceriți asimilați de cuceritori doină de jale

cer iertare ochiului că s-a deschis și a văzut împrejurul cu însemnul timpului prăbușind clipele în neprevăzut cer iertare clipei ruptă întâmplător din infinit sângerându-mi mirarea și

tristețile-ți curg din suflet adânci râuri pe obraz 2 decembrie 2011

într-o zi m-am trezit și am înțeles că-n primul drum m-am târât de-a bușilea fără să înțeleg apoi mi s-a arătat alt drum cam neliniștit pe care mă rostogoleam sub armura rezistentă a

când calci pe cărări neumblate pipăi neliniștea lumii strivită-n copite de cai apoi te întrebi dacă morile vântului au încetat să mai bată…

curios contur prefigura viitorul privirea-mi licărea vedenia unui… străin 3 decembrie 2011

A venit toamna. La umbra ei, sunt ca o frunză cu fruntea solemnă, dansând vals, pe note mișcătoare de vânt. Au plecat și păsările rotindu-se pe cerul înalt. Prin ramuri se mai aud

De sus, lumina ne privea îngăduitoare. Coborâse nesperat de aproape. Noi ne frământam mâinile. Atât de îndrăgostite erau, încât ni se-ncolăceau ca lianele în jurul ideilor. Lumina-și