Poezie
iubirea
1 min lectură·
Mediu
iubirea nu poate fi
doar scurtătura unui pas este însăși drumul
pe care pașii ți-aleargă printre anotimpuri
despicându-le profilul cu apăsarea lor
îngenunchind la fiecare țipăt de piatră un heruvim
la fiecare travaliu al primăverii când mugurii-și
aruncă afară floarea auzu-ți tremură-n surdina
polifonică a greierilor fiecare adiere a frunzei
pierdută-neant de vântul înfrigurat al toamnei
îți deșiră o funie de curcubee pe-tinsul irisului
neîncăpător de depărtare se cuibărește-n
căldura razelor verii scânteind norii cumulus
împrăștiindu-le puful peste aripile îngerilor
te călește despicând miezul de gheață al iernii
acoperindu-ți drumul cu petale albe ninse pe cuvinte
mereu te-avântă-n meandrele necunoscutului
netezindu-ți durerea călătorind prin abisul
străfundului atingându-ți un colț din inimă
din care răsare totdeauna o mare de dor
22 octombrie 2011
001.231
0