ciclu

ca toate "incercarile omului" sa fie scuturate de aripi de ingeri.
Bine ca macar creatia ta nu este:
"un pom
ce-a fost blestemat
sa desfrunzeasca"
Cu toate ca risc, as vrea sa reluam o discutie. Pentru mine nu mai e ostil acel vocativ "Niarne" caci intr-un raspuns de o sinceritate dezarmanta (care m-a cucerit definitiv) mi-ai spus ca e o componenta definitorie a ta careia ii datorezi inspiratia. Nu as vrea sa pacatuiesc, intelegand ca ma leg de ceva "tabu" dar intradevar cum a spus si domnul Miclaus pentru cititorul neavizat pare ceva fortat.Eu ma gandeam ca daca publici acest ciclu, ai putea inlocuind cuvantul Niarne cu "iubitule" sa obtii cel mai frumos volum de poezii de dragoste. Dar bineinteles nu ai mai fi "tu". Am emis asta desfatandu-ma cu fluiditatea textului de mai sus.Cu aceeasi prietenie!

Ca și cum desfrunzirea ar încheia o etapǎ. De sus ni se cern și cântǎresc, cât sunt de multe sau cât sunt de grele “încercǎrile”. Valentin, îți voi da un rǎspuns la fel de sincer, comentariului tǎu. Exclud înlocuirea vocativului “niarne”, cu oricare alt cuvânt. Probabilitatea de a merge pe varianta folosirii lui numai o singurǎ datǎ (în titlu sau primul vers), ocupǎ o prioritate din ce în ce mai mare în accepțiunea mea. Nu sunt atât de sigurǎ cǎ aceste “texte” pot fi obiectul unei publicații. Te-aș întreba, dupǎ cât ai citit din ce am publicat pe “agonia”, m-ai sfǎtui sǎ continui? Mulțumesc! Sunt convinsǎ cǎ, orice opinie pro sau contra, atrage încredere, șlefuire și dezvoltare în procesul creator.Cu prietenie, Rodica!