Poezie

poate poetul e….

1 min lectură·5 martie 2012

Mediu

în acele locuri neumblate pe stâncile înalte

unde binecuvântarea cuvintelor așază în

fiecare vers câte o stea cu diagonala înfiptă în colțul

cunoașterii se pot scrie dramele amiezii fără

nicio patimă uitată undeva în gândul vreunei zile

nu poate fi nălucire cel mult duh ce rade din sarea

pământului transparența pulbere a iluziilor

cu ochii întorși spre cuvânt lângă rădăcinile brazilor

slugarnic slujind urnirea vremilor înalță ca orice

frumusețe albă acel poem rămas în oricare ca un

imperiu fără graniță

din când în când își mai șterge o lacrimă cu răbdarea

învechită sub punțile din turnul luminii sărută apoi

pietrele cu somnul vegherilor sperând că aura cuvântului

se va întinde peste timp pricepută ca o jucăușă rostire

a trezirii legând tăcerile cu înțelesuri nebănuite

poate poetul e cartea ce arde la fiecare adiere

amestecând prin vocale atâta pasiune să-nvie sub

arcadele vieții extazul efemer surprins de ochiul călător

al libertății sau poate e cântecul de leagăn ce răsună-n

vânturi mutând privirile sub alte zodii în care semenii

așteaptă să mai cadă uneori uitarea

4 martie 2012

001.172

Rodica Lupu. “poate poetul e…..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/14002388/poate-poetul-e

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.