da niarne pun foc pe fapte

da niarne pun foc pe fapte osândindu-le umbletul mult prea îngăduitor știi că-mi pun chezășie pe linia vieții isprăvile și orice obicei străbun care-mi strecoară prin vene trecutul îl iau ca pe-o ispășire a perpetuării tu nu bănuiești niarne că deasupra capului aurora-mi luminează doar visele lăsându-mi faptele neatinse să-mi aducă aminte de urmele pe unde-am căzut acum când calc apăsat peste pământ nu-mi scapă nicio durere de-a lui și toate construiesc în mine vestigii prin care doar timpul respiră prin aceeași plămâni în rest încerc să mă țin în picioare adăpostind focul acesta nebun care abia așteaptă un semn să se năpustească pe vremea mea pământească 6 ianuarie 2012