RRrazvan rachieriu
Verificat@razvan-rachieriu
roman
„O boala invinsa este viata omului”
Loc de naștere: Târgu Ocna Copilăria și adolescenta am petrecut-o în Roman Domiciliul actual: Municipul Roman Stare civilă: divorțat Am urmat cursurile Liceului Roman-Vodă, profilul matematică-fizică Am absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași În prezent sunt economist la SNGN Romgaz S.A. Secția Roman Pasiuni: cititul cărților ( o zi…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
“Secunde hoinare prin lume”, hoinare prin noi, se dilată pentru a absorbi oameni care împrumută fizionomia timpului, al cărui chiriași suntem.
“Aplecați spre miezul pământului “ din noi îi culegem roadele “șlefuite de apele “ sufletului.
Remarc versul : “din pământ răsar oameni ca după trecerea soarelui printre stropi de ploaie”.
“Îngemănarea dintre doi prunci-curcubeu “ naște entitatea irizând în toate nuanțele spectrului luminii.
Felicitări !
“Aplecați spre miezul pământului “ din noi îi culegem roadele “șlefuite de apele “ sufletului.
Remarc versul : “din pământ răsar oameni ca după trecerea soarelui printre stropi de ploaie”.
“Îngemănarea dintre doi prunci-curcubeu “ naște entitatea irizând în toate nuanțele spectrului luminii.
Felicitări !
Pe textul:
„A noua lună din secunde" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context“Beat de părul tău de coniac” din care ai sorbit cu setea începutului niciodată defrișat de voluptate, mergi “pe valuri de pământ “ în căutarea sfârșitului ca o “groapă care se sapă în minte” în care ai aruncat copilul din tine sau ceva asemănător.
Și totuși poezia îl culege și îl așează pe tronul frunții pentru a opri plecările înafara ființei și întâlnirile cu tine însuți , două euri identice care se privesc cu spaimă.
Și totuși poezia îl culege și îl așează pe tronul frunții pentru a opri plecările înafara ființei și întâlnirile cu tine însuți , două euri identice care se privesc cu spaimă.
Pe textul:
„ultimul coniac cu ruj pe buze" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextDin ura unei femei se naște negrul cu care ne pictează într-un portret sinistru.
“Chipul ce alunecă pe trupul sfântului “ devine “umbră înghițită de flacăra “ ce mistuie aparența visului că suntem, fantome existențiale dansând pe o scenă de ceară.
Îngerii noștri dorm în pântecul femeii iubite așteptând noaptea pentru a se juca cu suferințele noastre.
“Chipul ce alunecă pe trupul sfântului “ devine “umbră înghițită de flacăra “ ce mistuie aparența visului că suntem, fantome existențiale dansând pe o scenă de ceară.
Îngerii noștri dorm în pântecul femeii iubite așteptând noaptea pentru a se juca cu suferințele noastre.
Pe textul:
„Bărbat fiind" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextMarea cu spume de holeră “se ridica pe vârfuri “ de valuri și își expulza peștii morți “discreditând albatroșii “ cu zborul tangențial tăind felii de apă toxică.
Durerea își sculpta entitatea unui frumos macabru din carnea – dric existențial ce ducea “păcatul primar” spre moarte.
O idee decojită de anost își descoperă miezul cu iz de “stele de sare, de sânge, de lacrimă” care cad la rădăcina numelui “chemând din lume viața “ rătăcită prin alte lumi poetice.
Durerea își sculpta entitatea unui frumos macabru din carnea – dric existențial ce ducea “păcatul primar” spre moarte.
O idee decojită de anost își descoperă miezul cu iz de “stele de sare, de sânge, de lacrimă” care cad la rădăcina numelui “chemând din lume viața “ rătăcită prin alte lumi poetice.
Pe textul:
„discreditând albatroșii" de silvia caloianu
0 suflu
ContextNe punem speranțele amețite de vin într-un “pescăruș șchiop de o aripă” , iar iubirile emigrează prin “aerul vagabond “ spre orizonturile surpate de deziluzii.
Din cuibul în care stau ouăle sparte ale esențelor noastre își iau zborul mizeriile către un cer devenit gunoi de aspirații moarte.
Și pescărușul șchiop se întoarce în noi scormonind cu ghearele o inimă de poet.
Din cuibul în care stau ouăle sparte ale esențelor noastre își iau zborul mizeriile către un cer devenit gunoi de aspirații moarte.
Și pescărușul șchiop se întoarce în noi scormonind cu ghearele o inimă de poet.
Pe textul:
„hocheist de ocazie" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context“Ignorând urmele celorlalți pe cărările “ destinului, te înalți cu aripi creatoare spre înălțimile infinite zburând peste prăpăstii și peste bolgii și când le atingi întâlnești copilul care erai cu ochii reflectând frumosul și cu surâsul în care stă culcată,nudă, puritatea.
Dacă fiecare moment al vieții l-am fotografia , atunci urmărind pozele retrospectiv, cu amintirea prieten fidel, am trăi încă o dată aceeași viață, însă cu alte gânduri.
Printre pădurea “zâmbetelor false” rătăcim , cu spiritele negre îmbrăcate în “ alb-negrul umbrelor” și dintr-o frunză ne facem o mască pentru a ascunde hohotul nostru ca o replică la rictusul lumii.
Dacă decojim visul vom vedea esența temerilor noastre cum încearcă să sugă seva realității pentru a o preschimba într-o irealitate în care umbrele urmăresc să ne schimbe destinul, mutând cursul vieții în altă albie.
Dacă fiecare moment al vieții l-am fotografia , atunci urmărind pozele retrospectiv, cu amintirea prieten fidel, am trăi încă o dată aceeași viață, însă cu alte gânduri.
Printre pădurea “zâmbetelor false” rătăcim , cu spiritele negre îmbrăcate în “ alb-negrul umbrelor” și dintr-o frunză ne facem o mască pentru a ascunde hohotul nostru ca o replică la rictusul lumii.
Dacă decojim visul vom vedea esența temerilor noastre cum încearcă să sugă seva realității pentru a o preschimba într-o irealitate în care umbrele urmăresc să ne schimbe destinul, mutând cursul vieții în altă albie.
Pe textul:
„Ca un fel de cerb, tu treci" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSă punem semințele versurilor “în lanul de floarea soarelui” care să germineze în lumină și să furăm “perlele” de pe cer pentru a le pune la gâtul iubitei.
“Cartușul” cu praf de rază tras din pușca soarelui “va răni din nou satul cu viață”.
“Cartușul” cu praf de rază tras din pușca soarelui “va răni din nou satul cu viață”.
Pe textul:
„ocheadă" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextEste o poezie postmodernistă ,cu metafore originale grele de sensuri, împrospătată de “respirația de copil” într-un joc matur cu ideile și conceptele poetice.
“Golul lăuntric” se umple “de frigul adânc al singurătății” și de canicula neliniștii complicată de sondări metafizice.
“În funcție de renunțări” , de îndoieli, entuziasme cu mulțumiri sufletești și avânturi cu încântări de reușite, poezia își poartă măștile pictate în culori de vers și “cu parfumuri fierbinți “ de voluptăți poetice.
Peste rănile lăuntrice poezia pune balsam, este altarul la care se închină poeții.
Din minciună să facem mormânt peste care să se așeze zorii unui început mai bun “transformând visurile în păsări” cu speranța călătoare printre anotimpurile lăuntrice.
“Golul lăuntric” se umple “de frigul adânc al singurătății” și de canicula neliniștii complicată de sondări metafizice.
“În funcție de renunțări” , de îndoieli, entuziasme cu mulțumiri sufletești și avânturi cu încântări de reușite, poezia își poartă măștile pictate în culori de vers și “cu parfumuri fierbinți “ de voluptăți poetice.
Peste rănile lăuntrice poezia pune balsam, este altarul la care se închină poeții.
Din minciună să facem mormânt peste care să se așeze zorii unui început mai bun “transformând visurile în păsări” cu speranța călătoare printre anotimpurile lăuntrice.
Pe textul:
„în țara coioților ce nu se pot hrăni cu dragoste" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextSă ne cromăm pielea , iar în iriși să metalizăm albastrul pentru ca umbrele să nu ne tatueze corpul cu negrul neființei.
Visele agățate “în vârful durerii” cad în palme și se transformă în “făgăduințe” care brăzdează cerul ființei cu fulgere de optimism.
Putem să alegem dintr-o infinitate de drumuri pentru a ajunge la lumină, însă foarte puține ating sfârșitul încununat cu vise logice înnobilând speranța, căci cele mai multe se opresc de obstacolul nereușitelor și eșecurilor , dincolo de care este nimicul și întunericul.
Stăm în ploaia de simulacre ținând în mâini fantasmele pe care le considerăm realități, iar mirajele se mișcă în ochii închiși “ca o neașteptată zvâcnire de umblet”.
Visele agățate “în vârful durerii” cad în palme și se transformă în “făgăduințe” care brăzdează cerul ființei cu fulgere de optimism.
Putem să alegem dintr-o infinitate de drumuri pentru a ajunge la lumină, însă foarte puține ating sfârșitul încununat cu vise logice înnobilând speranța, căci cele mai multe se opresc de obstacolul nereușitelor și eșecurilor , dincolo de care este nimicul și întunericul.
Stăm în ploaia de simulacre ținând în mâini fantasmele pe care le considerăm realități, iar mirajele se mișcă în ochii închiși “ca o neașteptată zvâcnire de umblet”.
Pe textul:
„Crom peste iriși" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎn ființa noastră coexistă copilul și bărbatul, căci în unele acțiuni ,situații bărbatul iese la suprafață și copilul este în miezul lăuntric, după cum în alte situații copilul ne conduce trimițând în străfundurile sinelui bărbatul.
De aceea “tainic cercetăm ființa în miez și în străfunduri”, cât și la suprafață prin analiza de sine făcută din exterior către interior.
În joc pueril, gândurile-copil “făceau tumbe pe obrajii aprinși”, în timp ce gândurile-bărbat (sau femeie) plutesc prin “singurătăți amare” ,când timpul la care suntem chiriași se îndreaptă ireversibil spre nordurile reci cu ghețari izbind ființa arctică a bătrâneții.
“În lumina orizontală a minții” stă înfipt un ideal vertical secționând cupola minții în punctul aflat la intersecția dintre transcendent și laic, dintre știut și neștiut, dintre înțeles și neînțeles, dintre mărginire și nemărginire.
De aceea “tainic cercetăm ființa în miez și în străfunduri”, cât și la suprafață prin analiza de sine făcută din exterior către interior.
În joc pueril, gândurile-copil “făceau tumbe pe obrajii aprinși”, în timp ce gândurile-bărbat (sau femeie) plutesc prin “singurătăți amare” ,când timpul la care suntem chiriași se îndreaptă ireversibil spre nordurile reci cu ghețari izbind ființa arctică a bătrâneții.
“În lumina orizontală a minții” stă înfipt un ideal vertical secționând cupola minții în punctul aflat la intersecția dintre transcendent și laic, dintre știut și neștiut, dintre înțeles și neînțeles, dintre mărginire și nemărginire.
Pe textul:
„O zare poartă-n ea o altă zare" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextNe înstrăinăm de noi înșine într-o aventură a sinelui dincolo de spațiul lăuntric.
Urcăm “din treaptă în treaptă ” prin evoluție spirituală sau, mai ușor, zburăm prin avânt poetic către ceva care ar putea fi numit ideal sau Dumnezeu sau rai, însă zborul poate fi și în sens invers către beznele sau neantul sau abisul ființei.
Remarc versurile : “ierburi moarte brăzdează cugetul înăbușit de tine”.
Gânduri veștejite ca niște “ierburi moarte” care “urcă o mare mâhnire” brăzdează cu idei moarte cugetul a cărui deschidere intelectuală este obturată de spleen și tristețe.
Nici un entuziasm “nu mai luminează firea” care a rătăcit printre înălțimile sensurilor poetice ,cu profunzimea imanentă căzând “din înalt ca un sărut rupând frunzele pădurii”.
Felicitări !
Urcăm “din treaptă în treaptă ” prin evoluție spirituală sau, mai ușor, zburăm prin avânt poetic către ceva care ar putea fi numit ideal sau Dumnezeu sau rai, însă zborul poate fi și în sens invers către beznele sau neantul sau abisul ființei.
Remarc versurile : “ierburi moarte brăzdează cugetul înăbușit de tine”.
Gânduri veștejite ca niște “ierburi moarte” care “urcă o mare mâhnire” brăzdează cu idei moarte cugetul a cărui deschidere intelectuală este obturată de spleen și tristețe.
Nici un entuziasm “nu mai luminează firea” care a rătăcit printre înălțimile sensurilor poetice ,cu profunzimea imanentă căzând “din înalt ca un sărut rupând frunzele pădurii”.
Felicitări !
Pe textul:
„Ne-am împotmolit în hârțoagele nopții" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextFiecare ne purtam de-a lungul vietii crucea ingropata in noi pentru ca moartea s-o smulga din fiinta si s-o ingroape in pamantul care ne va deveni haina.
In final, casa noastra va deveni huma si ne vom odihni in \"patul de pamant\", cu moartea - femeie fara sange- ,iar noi - \"pruncul prosternat in pantecul \" ei.
Din lacra un inger personal ne va smulge sufletul pentru a-l purta spre portile deschise ale intermundiului.
In final, casa noastra va deveni huma si ne vom odihni in \"patul de pamant\", cu moartea - femeie fara sange- ,iar noi - \"pruncul prosternat in pantecul \" ei.
Din lacra un inger personal ne va smulge sufletul pentru a-l purta spre portile deschise ale intermundiului.
Pe textul:
„Simțul trecerii" de Negru Vladimir
0 suflu
ContextNe pierdem iubirea prin femeia \"cu haina de ceata\" si \"cantec despre pamant si moarte\".
Cadem din inaltimile iubirii \"ca o pasare neinvatata sa zboare\" ,iar patimile ca niste \"frunze rosii\" se incolacesc printre glezne ca un sarpe decapitat.
Femeia cu haina de ceata se strecoara \"in visul condamnatului la moarte\" daruind saruturi pe buzele in care s-a cuibarit moartea ca un stigmat al sfarsitului.
Cadem din inaltimile iubirii \"ca o pasare neinvatata sa zboare\" ,iar patimile ca niste \"frunze rosii\" se incolacesc printre glezne ca un sarpe decapitat.
Femeia cu haina de ceata se strecoara \"in visul condamnatului la moarte\" daruind saruturi pe buzele in care s-a cuibarit moartea ca un stigmat al sfarsitului.
Pe textul:
„Femeie cu haina de ceață" de Lory Cristea
0 suflu
ContextLupul cu colti de instincte traieste in haite de ispite in sinele ca un spatiu de vanitate ranit de interactiunea cu lumea.
Fiinta creste din fluxul sperantelor si refluxul deceptiilor lasand nisipul cu scoici moarte sa sece izvorul din care se adapa cuvantul transfigurat in stari poetice.
Fiinta creste din fluxul sperantelor si refluxul deceptiilor lasand nisipul cu scoici moarte sa sece izvorul din care se adapa cuvantul transfigurat in stari poetice.
Pe textul:
„Cu pleoapele întredeschise" de lucian m
0 suflu
ContextAbsenta reduce curcubeul starilor la o singura culoare : culoarea iubirii.
Ziua in solstitiu lumineaza privirea care reflecta iubirea in interior, iar noaptea cea mai scurta palpaie vag intunericul invadat de intrebari.
Eufonia evanescenta se reduce la un singur sunet : ecoul iubirii.
Cuvintele ca niste \"pietre indurand umbrele\" indoielii sunt aruncate in fiinta iubirii descoperita de doruri.
Miresmele vietii se reduc la o singura esenta, la un personal parfum : parfumul iubirii.
Cand iubim intens, despartirea si asteptarea se masoara in \"minute scurse invers\" ,iar in noi o intrebare naste \"tresariri de moarte\" : oare surasul ce atinge piscuri ascunde un adevar sau o minciuna ?
Ziua in solstitiu lumineaza privirea care reflecta iubirea in interior, iar noaptea cea mai scurta palpaie vag intunericul invadat de intrebari.
Eufonia evanescenta se reduce la un singur sunet : ecoul iubirii.
Cuvintele ca niste \"pietre indurand umbrele\" indoielii sunt aruncate in fiinta iubirii descoperita de doruri.
Miresmele vietii se reduc la o singura esenta, la un personal parfum : parfumul iubirii.
Cand iubim intens, despartirea si asteptarea se masoara in \"minute scurse invers\" ,iar in noi o intrebare naste \"tresariri de moarte\" : oare surasul ce atinge piscuri ascunde un adevar sau o minciuna ?
Pe textul:
„Contur" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextEste o poezie a promiscuitatii realizata cu mijloace poetice postmoderniste prin imagini socante care dau farmec si expresivitate poemului.
\"Trupul ca o strada\" murdarit de oameni , de \"batrani cu pielea rosie\", doreste purificarea de mizerie retras intr-un camp cu maci.
Pe trupul expus stigmatizarii, idiotii fac desene ca niste tatuaje ale promiscuitatii , iar oamenii trogloditi sunt comparati cu viermii care huzuresc prin carnea realitatii.
Imaginea promiscuitatii se intrupeaza intr-o tiganca din care realitatea dura, nemiloasa, ii desprinde in fiecare zi cate-o \"foita din coaja inimii\".
Statul incarnat intr-un \"barbat blestemat\" cu legile coercitive intrupate in \" bastarzi\" sapa adanc in vene ura si ingroapa in trup zbirii autoritatii care suprima libertatea.
\"Trupul ca o strada\" murdarit de oameni , de \"batrani cu pielea rosie\", doreste purificarea de mizerie retras intr-un camp cu maci.
Pe trupul expus stigmatizarii, idiotii fac desene ca niste tatuaje ale promiscuitatii , iar oamenii trogloditi sunt comparati cu viermii care huzuresc prin carnea realitatii.
Imaginea promiscuitatii se intrupeaza intr-o tiganca din care realitatea dura, nemiloasa, ii desprinde in fiecare zi cate-o \"foita din coaja inimii\".
Statul incarnat intr-un \"barbat blestemat\" cu legile coercitive intrupate in \" bastarzi\" sapa adanc in vene ura si ingroapa in trup zbirii autoritatii care suprima libertatea.
Pe textul:
„trupul meu ca o stradă" de Raul Huluban
0 suflu
ContextSarutul depus de \"buzele unei dimineti transparente\" culege \"picaturile pe obrazul nins cu inimi\".
Sufletul \"ratacit printre sahare\" se reintoarce foc sa arda iubirea care-si multiplica dimensiunea \"dincolo de cer\".
Daca iubita ar fi frunza, poetul ar inota prin clorofila ei, daca ar fi amurg l-ar lumina cu iubirea lui, sa devina aurora rosie desprinsa de cer si asezata in buzunarul-scut al inimii.
Sufletul \"ratacit printre sahare\" se reintoarce foc sa arda iubirea care-si multiplica dimensiunea \"dincolo de cer\".
Daca iubita ar fi frunza, poetul ar inota prin clorofila ei, daca ar fi amurg l-ar lumina cu iubirea lui, sa devina aurora rosie desprinsa de cer si asezata in buzunarul-scut al inimii.
Pe textul:
„iubire" de Alexandru Dan-Alexandru
0 suflu
ContextCei ce iubesc sunt ca \"o scanteie de firesc in nefiresc\" care arde lesturile adunate de firesc prin focul nefiresc al iubirii.
\"Asteptarile mute\" creeaza lutul in care ne acoperim iubirea, iar saruturile spala mizeria adunata in lut, dincolo de care e esenta iubirii.
\"Asteptarile mute\" creeaza lutul in care ne acoperim iubirea, iar saruturile spala mizeria adunata in lut, dincolo de care e esenta iubirii.
Pe textul:
„Fii femeie" de Lory Cristea
0 suflu
Context\"Copacul stelelor\" smulge dorintele din astre pentru a le aseza in radacinile sale.
\"Padurea\" poate simboliza edenul visat, aflata la o distanta de \"o viata de om\".
Doar gandul poate trece \"dincolo de mii de munti\", de \"marea de lemn si piatra\" si se poate incarna intr-o stea personala \"de partea cealalta a visului\".
Este o poezie a unui spatiu bucolic, virgin, un fel de elizeu la care aspiram, ca o antiteza a unei vieti murdare.
\"Padurea\" poate simboliza edenul visat, aflata la o distanta de \"o viata de om\".
Doar gandul poate trece \"dincolo de mii de munti\", de \"marea de lemn si piatra\" si se poate incarna intr-o stea personala \"de partea cealalta a visului\".
Este o poezie a unui spatiu bucolic, virgin, un fel de elizeu la care aspiram, ca o antiteza a unei vieti murdare.
Pe textul:
„Copacul stelelor" de dieter hasse
0 suflu
ContextParafrazand, am putea spune ca intre realitate si poezie nu mai e nimic : poezia este totul si realitatea nimic(pentru poeti) sau realitatea este totul si poezia nimic(pentru ceilalti).
\"Eu invers de tu \" ar putea semnifica o antiteza totala ,imposibila in cazul compararii a doi oameni, posibil doar la nivel divin (ex. Dumnezeu si Satan) sau prin comparatie : bun-rau, fericire-nefericire,etc, caci omul nu poate fi numai bun sau numai rau, numai fericit sau numai nefericit.
Lucrurile ca si viata au liniaritatea lor, insa formele si continutul lor au nuante de reprezentare in functie de perceptia noastra.
\"A scrie despre un miez de pasare\" inseamna a scrie despre ideea de zbor, dupa cum \"a vorbi despre sexualitate\" inseamna a cunoaste esenta ei.
\"Eu invers de tu \" ar putea semnifica o antiteza totala ,imposibila in cazul compararii a doi oameni, posibil doar la nivel divin (ex. Dumnezeu si Satan) sau prin comparatie : bun-rau, fericire-nefericire,etc, caci omul nu poate fi numai bun sau numai rau, numai fericit sau numai nefericit.
Lucrurile ca si viata au liniaritatea lor, insa formele si continutul lor au nuante de reprezentare in functie de perceptia noastra.
\"A scrie despre un miez de pasare\" inseamna a scrie despre ideea de zbor, dupa cum \"a vorbi despre sexualitate\" inseamna a cunoaste esenta ei.
Pe textul:
„Eu invers de tu" de Alina Manole
0 suflu
Context