Jurnal
Ca un fel de cerb, tu treci
unui prieten, la aniversare
2 min lectură·
Mediu
![\"Image](\"http://i7.photobucket.com/albums/y263/daniela_luca/Giverny/Pict122.jpg\")
Se făcea că străbăteai pădurile de humă ale oamenilor, de la naștere ursitoarele îți cântară în trei triluri simplu cuvintele și tu le-ai surâs întrebător.
Te-ai înălțat ignorând urmele celorlalți pe cărări, te-ai lăsat dus de simțurile neodihnite, netulburate de nici o zbatere de corb în zborul peste prăpăstii. Tu ți-ai căutat, copile, întotdeauna lăcașul pentru a-ți potoli setea de frumos cu o mirare revelatoare.
Ai prins fotografii ale vieții într-un cadru solitar, ca și cum fiecare tresărire de pleoapă ți-ar fi arătat o altă culoare a lumii, niciodată la fel cu o alta, redând o altă oglindire a ceea ce lumea îți arată fără pudoarea începuturilor.
Te-ai prins uneori în frunzișul înnegurat al zâmbetelor false, scuturându-le nici măcar furtunos, numai cu o plecare în altă parte, discretă, ca un fel de alungare a spiritelor negre. Þi-ar fi priit atunci, ca și acum, negativul lor, mereu îndoit între alb-negrul umbrelor, penumbrelor. Pădurile însă își au mereu nuanțele lor.
Stăm uneori pe același mal, eu îți culeg mugurii, tu îmi aduni zâmbetele de pe pietre, îmi spui că am crescut frumos, mult mai frumos decât orice altă făptură sălbatecă și îngăduința ta pură îmi lasă mereu o scoarță de vis, dincolo de care lumea îmi pare mai trăibilă cu încă o trecere.
Fie-ți drumul acolo sortit, acolo unde niciodată umbrele nu îți joacă sorocul, acolo unde apele limpezi se întorc mereu pentru a-ți lăsa viața între albia lor și capătul nesfârșit al vieților.
Drag, Daniela
4 iulie 2005
043.988
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 247
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Ca un fel de cerb, tu treci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/jurnal/130466/ca-un-fel-de-cerb-tu-treciComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELBodo, hai că m-ai zăpăucit, prietenașul meu cu zece-unșpe ani mai tânăr sigur o să se prăpădească de râs când o să citească o aniversare contrată, deși ieir l-am pus în temă că este cineva p-aici care orice scriu învârte pe toate părțile.
Ce nu pricep eu, Bodogănelule, este pe une ai umblat tu azi-noapte, că vez bine ai rămas cu duduile acelea de la bară, ori nu cumva fu și ziua ta și ți-a sărit vreuna din tort direct în cort.
Deh, ia să vedem dacă pe prietenașul meu celălalt îl ridică cineva azi de sub mese, că cică s-a lăsat cu beri multe și i-am zis că dacă îl prind azi la serviciu îi tai salariul. :)))
No, amu să văz eu ce ai tu pe pagină că am văzut că după fătucile de la bare îți cam iei zborul. ;)))
Daniela
Ce nu pricep eu, Bodogănelule, este pe une ai umblat tu azi-noapte, că vez bine ai rămas cu duduile acelea de la bară, ori nu cumva fu și ziua ta și ți-a sărit vreuna din tort direct în cort.
Deh, ia să vedem dacă pe prietenașul meu celălalt îl ridică cineva azi de sub mese, că cică s-a lăsat cu beri multe și i-am zis că dacă îl prind azi la serviciu îi tai salariul. :)))
No, amu să văz eu ce ai tu pe pagină că am văzut că după fătucile de la bare îți cam iei zborul. ;)))
Daniela
0
RR“Ignorând urmele celorlalți pe cărările “ destinului, te înalți cu aripi creatoare spre înălțimile infinite zburând peste prăpăstii și peste bolgii și când le atingi întâlnești copilul care erai cu ochii reflectând frumosul și cu surâsul în care stă culcată,nudă, puritatea.
Dacă fiecare moment al vieții l-am fotografia , atunci urmărind pozele retrospectiv, cu amintirea prieten fidel, am trăi încă o dată aceeași viață, însă cu alte gânduri.
Printre pădurea “zâmbetelor false” rătăcim , cu spiritele negre îmbrăcate în “ alb-negrul umbrelor” și dintr-o frunză ne facem o mască pentru a ascunde hohotul nostru ca o replică la rictusul lumii.
Dacă decojim visul vom vedea esența temerilor noastre cum încearcă să sugă seva realității pentru a o preschimba într-o irealitate în care umbrele urmăresc să ne schimbe destinul, mutând cursul vieții în altă albie.
Dacă fiecare moment al vieții l-am fotografia , atunci urmărind pozele retrospectiv, cu amintirea prieten fidel, am trăi încă o dată aceeași viață, însă cu alte gânduri.
Printre pădurea “zâmbetelor false” rătăcim , cu spiritele negre îmbrăcate în “ alb-negrul umbrelor” și dintr-o frunză ne facem o mască pentru a ascunde hohotul nostru ca o replică la rictusul lumii.
Dacă decojim visul vom vedea esența temerilor noastre cum încearcă să sugă seva realității pentru a o preschimba într-o irealitate în care umbrele urmăresc să ne schimbe destinul, mutând cursul vieții în altă albie.
0
ELFrumoase gânduri lăsate pe marginea unor simple dedicații aniversare. Poate că ceva din ce am scris aici se reflectă și în alți trecători prin vise, poate că și ei le vor decoji, vor trece prin umbre, vor regăsi ceea ce le este esență. Mulțumesc mult pentru cum ai privit aceste gânduri ale mele și îndeosebi pentru \"mutând cursul vieții în altă albie\".
Daniela
Daniela
0
Sper sa nu se supere prietenul tau, ca tu stiu ca nu esti suparacioasa ;) :))
se facea ca umblat de-a brambura pe strazi intesate de oameni care cantau in diverse voci C-asa beu oameni de la mari/ la aniversari
te-ai asezat si tu la o masa ignorand tablita cu \"rezervat\" te-ai lasat dus de mirosurile de mici si bere de pe o terasa si ai cautat intotdeauna viitorul copil, printre duduile apetisante care dansau la bara
ai prins taurul de coarne, solitar, ori de cate ori grijile negre, cotidiene, te cuprindeau. Si lipsurile, insa, isi au nuantele lor.
stam uneori pe acelasi val, eu fac surfing, tu infrunti marea cu pieptul dezgolit, imi spui ca e o prostie surfingul si ca e mai traibila o udare din cap pana in picioare cu apa sarata a marii.
fie-ti gandurile nobile, prietene, ca eu tot cum vreau eu fac.