Eu invers de tu

Nu te recunosc - pesimismul atroce nu a fost niciodată în apanaju-ți! Ei, da, a scrie despre un miez de pasăre și soarele care ține doar de o trecere... Cuvântul e chiar Saul - cel legat și dezlegat în și de iubire. Frapant de adânc...

Și revin pentru un vers EU INVERS DE TU. În viața fiecăreia-fiecăruia există (mereu, implacabil) câte o asemenea dihotomie. Puțini o găsesc și o conștientizează.

Am sa spun asa sec ca mi-a placut poemul,in special a treia
strofa\"noi trăim după anumite reguli/pe care le-am putea numi/saul legat si saul dezlegat la iubire/\".Evident,n-am
habar ce inseamna\"umf\",dar am incredere ca ai sa-mi spui tu.

Mihai, nu știu dacă e pesimism sau e un fel de înțelepțire. Ca atunci când realizezi că acea dihotomie de care spui tu chiar există. Poate nu în sens de opus, invers, ci doar nesuperpozabil, imposibil. În viața asta. :)

Dan, mă bucur că ți-a plăcut. UMF este tocmai universitatea de medicină și farmacie, cea din Iași, unde lucrez. Poezie posibil să fie, atunci, și poezie.ro, nu? Sau poezia aceasta.

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, aici.

Alma, la mine e defect profesional sa incerc sa scot cat mai multe de la cei cu care vorbesc. am cateva intrebari:)

-cum este scrisul de vara?
-care e acel cuvant in minus sau in plus
si mai aveam una dar nu pot sa o scriu acum...mereu caut mai mult lucrurile nespuse.

mi-a placut imaginea de final;

el hablador ar ține soarele
pe cer mai departe

de tu invers eu ma las spatiilor cind orele nu se mai preling dalian ci se imbraca in flori de castan primavara si se lasa in unde cu-o transparenta de spirit, acolo, in locul aceala neatins, neconturat, atit de simtit, atit de vital... Alma.

între umf și poezie nu mai e nimic
ora e doar senzație de metal
pe limba mare a ceasului
luna crește până la cer și descrește
azi unghiile tale arată mai albe

Noi traim intr-un liber destin de noi creat, saul legat și saul dezlegat la iubire, acum cind iubirile nu se mai imaprt, cind cerurile nu se mai des-part, departarile iti iau inversul inimii si ti-l fac rotuund intr-un cuvint ne-inventat, fiindca ziua in care el hablador ar ține soarele
pe cer mai departe poate fi azi.

Alma, oricit as reciti acest poem am sentimentul ca ramine pe buze gust de suflet inca nenumit.

Cu drag,
Ela

poate că folosirea la început a lui \"tu\" și apoi, fără nici un motiv prea clar, trecerea la \"dumneavoastă\" derutează, cel puțin pe mine
textul îmi place, deși nu are forța cu care ne-ai obișnuit. nu e neaparat pesimist, e poatea un altfel de stare la care nu i s-a găsit nume încă

Impartita in doua, intre umf si poezie, nu mai exista nimic. Te daruiesti acestor doua stari, incat lasi ca timpul sa treaca nepasator pe langa tine. Bine zici tu, in strofa urmatoare ca \"întotdeauna mai rămâne ceva\" si asta e suficient pentru a explora acel misterios \"ceva\" si a spera iar. \"eu invers de tu\" constituie esenta poemului. e ca si cu mai spune, la mine e zi, la tine noapte, intotdeauna cand eu sunt treaza tu dormi, la mine e ecuator, la tine e pol, intotdeauna la mine e cald si tie rece. Incalzirea reciproca, intalnirea telepatica macar a gandurilor nu mai e posibila. Cand unul e treaz celalalt doarme ,s iasta poate fi uneori tare frustrant. De aceea spui tu, \"imaginar a vorbi
despre sexualitate cu dumneavoastră \" pentru ca n-ai cu cine vorbi. El nu te aude, tu nu gasesti receptacolul care sa auda acest mesaj si atunci te tot invarti intr-un labirint in care nu exista iesire. trebuie doar sa fie undeva un scurtcircuit ca toate sa reintre in normal.
Frumos poem

sentinte sentinte.
evident ca se poate creiona o critica analitica, dar mie in primul stilul mi se impune, usor cochetand cu gnoza, cu o fluenta neimpiedicata cu nimic de usoara criptare folosita.
umf (faina idee) mie imi pare o alta dihotomie propusa poeziei, vazuta in aceasta perspectiva transcedental, accentuata de metalizarea temporala (extindere a aceluiasi umf?), frumos construita cu imaginea lunii si usoara evaziune finala a unghiilor albe.
eu nu vad tragismul, in strofa a doua acel ceva imi pare a omogeniza aparent cea mai dureroasa (intr/un cadru temporal) dihotomie, interpretare sustinuta si de legarea inversul (nu stiu cat de valid) de harpele \"ce/n zbor invers le pierzi\" ale lui barbu din timbru sau din joc secund (memorie memorie postmoderna, deci fragmentara :))
secunda strofa propune o noua identitatite, desi saul e interpretabil la randul sau.
apoi in fine la ultima strofa, pe grila mea de interpretare am gasit trimiterea danteasca din ultimul vers despre dragostea care se esentializeaza, via miezul pasarii, dinspre sexualitate pana la a tine soarele pe cer.
si sunt aproape sigur de interpretare (chiar fara mana in foc). insa fascinant imi pare stilul.
e a doua poezie citita pe acest site caruia cerc sa/i gasesc minusurile (chiar daca nu le spun de fiecare data) si mi/e al naibi de greu sa le gasesc.
frumos

Parafrazand, am putea spune ca intre realitate si poezie nu mai e nimic : poezia este totul si realitatea nimic(pentru poeti) sau realitatea este totul si poezia nimic(pentru ceilalti).
\"Eu invers de tu \" ar putea semnifica o antiteza totala ,imposibila in cazul compararii a doi oameni, posibil doar la nivel divin (ex. Dumnezeu si Satan) sau prin comparatie : bun-rau, fericire-nefericire,etc, caci omul nu poate fi numai bun sau numai rau, numai fericit sau numai nefericit.
Lucrurile ca si viata au liniaritatea lor, insa formele si continutul lor au nuante de reprezentare in functie de perceptia noastra.
\"A scrie despre un miez de pasare\" inseamna a scrie despre ideea de zbor, dupa cum \"a vorbi despre sexualitate\" inseamna a cunoaste esenta ei.

Un poem rotund și frumos. Am remarcat totuși ultimele două strofe. Dacă aș fi cusurgiu aș spune că titlul mă trimite la lirica lui Florian Silișteanu.Dar știu că nu am dreptate, a fost doar așa, o impresie.

despre astronomie încă nu s-a apus nimic sub poema ta, și cu speranța că nici nu se va spune îmi rezum comentariul la a spune că mi-a plăcut. În special ultima strofă, e încărcată de emoție. Povestașul nu l-am citit, (m-am uitat acum pe o cronică, scria acolo despre nevoia omului de fantastic) dar m-ai convins, o să-l iau. 10x

Dana, același defect îl am și eu. :)
- scrisul de vară e cu un cuvânt în minus
- cuvântul e doar în minus și este NU :))
- scrie-o :)).
Și mie mi-a plăcut imaginea aceea cu oamenii care trebuie mereu să plece dintr-un loc în alt loc, să meargă mereu, pentru ca plecările lor să poată ține soarele pe cer. Llosa, Povestașul.

Ela, încă nenumit și e mai bine așa. E un text care trebuie citit o singură dată, subțire, transparent. Acea singură dată nu lasă pe buze decât o ușoară urmă de alge.

Virgil, te-o fi derutat pe tine, dar e gândită alegerea singularului și a formei de politețe. E un fel de ironie, nu știu dacă mi-a reușit ideea, într-un text atât de scurt.

Bogdan, poate că e așa cum spui tu, \"eu invers de tu\" să fie o esență și, dacă ți-aș spune de unde mi-a venit ideea să scriu așa, ai zâmbi. N-o să spun. :)

Florin, într-adevăr nu greșești cu interpretarea ta. Iar comentariul tău este mai frumos ca textul meu. Îl voi reciti. Să nu exagerăm, în orice text se poate găsi cel puțin un minus. :)

Răzvan, e interesant cum spui, oare chiar a vorbi despre un lucru înseamnă a cunoaște esența acelui lucru sau doar a dori să treci de marginile sale înspre miez, la fel ca pasărea care, deschizându-și aripile, tinde spre miezul zborului.

Liviu, oare de asta a ales Aleks titlul acesta? :)) Poate că ai dreptate, e normal să apară influențe într-o comunitate, ba chiar cineva din afara sitelui mi-a spus că pare a fi un curent poezie.ro, că există un stil comun. Or, m-aș bucura dacă e așa. :)

Alin, într-adevăr, astronomia mai lipsea, pentru că, dacă ai privi atent, despre celelalte s-a scris și încă destul. :)

Nu am vrut să fie un text puternic, ci doar un text cu anumite semnificații mai puțin superficiale și poate cu o anume muzicalitate a cuvintelor, așa cum îmi spunea, contextual, cineva. Ironic, desigur. :)

Vă mulțumesc pentru cuvintele voastre, cu drag.

o ars poetica? o revenire la simplu