adina-lăcrămioara rogojan-mihaiu

Te-ai născut într-o zi în plus dintr-un exces de nesfârșit și a trebuit să te adăugăm din când în când timpului nostru, ca pe un vagon de vacanță. Dacă întârziai puțin nu ne-ar mai fi trebuit

Lacrimile mele nu vor fi răscumpărate niciodată. Mi-am schimbat tricoul purtat trei zile. Sunt ca patul folosit spre întrupare. Mă ridic pe picioarele mele. Unele zile bat la ușă să-mi

O cărare la mare căutare. Mi-am mușcat limba Să nu-mi uit locul. Când, ce să vezi! Peste zare norii negri își anunțau prezența. Am continuat să tac până soarele ne-a redat

Nici o zi nu se întoarce în brațele nopții din care s-a născut... Fiecare zi pleacă cu pleoape adormite în întuneric. Ne place să le numărăm, să le adunăm, să le scădem din noi. Am ales doar

Iarba e în floare și gâdilă tălpile nopții. Atunci cerul strănută ca un prunc durduliu scos la o plimbare matinală. Încărcată de rouă, își pleacă trupul ostenit spre pământ, de unde vin

Pentru că n-am ajuns niciodată în cer Am mutat raiul acolo. Pentru că n-am ajuns niciodată în pământ Am mutat iadul acolo. Eu rămân aici să fac umbre. Eu rămân aici să nasc locatari. N-am