adina-lăcrămioara rogojan-mihaiu

Când ochii mei s-au văzut pentru prima oară, era ca acum primăvară, și au convenit că merită urmăriți. Oglinda asta sucită îmi va lipsi într-o zi după ce pământul cald, dulce și înecăcios ca o

Relația dintre noi s-a învechit și nu poți spune că e ca vinul. Noi nu trăim sute de ani ca să decantăm ranchiuna, angoasele și să ne lepădăm de toate datoriile. În spațiul care ne conține am unit

Am ajuns în acel punct al nopții în care liniștea ne-a împachetat cu specificația "fragil". Face asta la nesfârșit, cu nerușinarea comerciantului care extinde termene de valabilitate. Spre est

Te-ai născut într-o zi în plus dintr-un exces de nesfârșit și a trebuit să te adăugăm din când în când timpului nostru, ca pe un vagon de vacanță. Dacă întârziai puțin nu ne-ar mai fi trebuit

Lacrimile mele nu vor fi răscumpărate niciodată. Mi-am schimbat tricoul purtat trei zile. Sunt ca patul folosit spre întrupare. Mă ridic pe picioarele mele. Unele zile bat la ușă să-mi

O cărare la mare căutare. Mi-am mușcat limba Să nu-mi uit locul. Când, ce să vezi! Peste zare norii negri își anunțau prezența. Am continuat să tac până soarele ne-a redat

Nici o zi nu se întoarce în brațele nopții din care s-a născut... Fiecare zi pleacă cu pleoape adormite în întuneric. Ne place să le numărăm, să le adunăm, să le scădem din noi. Am ales doar

Iarba e în floare și gâdilă tălpile nopții. Atunci cerul strănută ca un prunc durduliu scos la o plimbare matinală. Încărcată de rouă, își pleacă trupul ostenit spre pământ, de unde vin

Pentru că n-am ajuns niciodată în cer Am mutat raiul acolo. Pentru că n-am ajuns niciodată în pământ Am mutat iadul acolo. Eu rămân aici să fac umbre. Eu rămân aici să nasc locatari. N-am