Crom peste iriși

Rom peste tenisi

imi picura vara, rom peste tenisi
din fructe confiate si trecatoare
aburii bauturii imi provoaca somn
fara vise, fara dureri, fara griji
pot dormi rezemat de perete, si sub palme
sa tin, ca o bata de cioban, sticla
acum mi-e tulbure ratiunea si simt junghiuri
si fulgere de la acest rom antic
ce e ornat cu 5 stele verzi...

noaptea las grijile mistralului care bate...

printre drumuri impleticite ma pierd lent
o apatie a simturilor imi razbate pleoapele
si ploaia imi biciuie ochii
cu o neasteptata violenta, trezindu-ma
tin si acum in maini sticla
cu primul meu rom baut, si deja inghetat

traiesti printre umbre trecatoare ce ti-au furat visele. ai uitat sa ceri, ai uitat sa daruiesti. te-agati de-un trecut ce nu poate fi uitat decat cu un verde nascut a doua oara. in speranta ca vantul iti poate aduce visele inapoi iti lasi inima deschisa, avand speranta ca inghetul o va ocoli de aceasta data. asa am vazut eu cele scrise.

Victor

Să ne cromăm pielea , iar în iriși să metalizăm albastrul pentru ca umbrele să nu ne tatueze corpul cu negrul neființei.
Visele agățate “în vârful durerii” cad în palme și se transformă în “făgăduințe” care brăzdează cerul ființei cu fulgere de optimism.
Putem să alegem dintr-o infinitate de drumuri pentru a ajunge la lumină, însă foarte puține ating sfârșitul încununat cu vise logice înnobilând speranța, căci cele mai multe se opresc de obstacolul nereușitelor și eșecurilor , dincolo de care este nimicul și întunericul.
Stăm în ploaia de simulacre ținând în mâini fantasmele pe care le considerăm realități, iar mirajele se mișcă în ochii închiși “ca o neașteptată zvâcnire de umblet”.

Bodoganelule, e grav, maica, grav, teai dat cu romul, dupa cele doua cucuie, apai ce sa mai zic acum, ploaia te biciue, tenisii miros a toate cele imbibate in alcool si ele, mintea nu mai functioneaza, e rosie nu verde, ti s-au oprit deja mainile pe sticla, inghetate, desi afara azi sunt peste douaj de grade... Maica, ai si tu grija de tine, ca asa Imparat pe agonia, numai bulibasa mai este. :))))))))

Victor, aici este un tablou al unei povesti, o femeie imi povestea despre culoarea ei de ieri. M-am gindit ca este un fel de renastere, in cele din urma, am lasat-o intai sa isi adoarma trecutul. Multumesc pentru cit de frumos descifrezi intre nuante.

Multam voua,
Daniela

Aproape frunza uscată, amurgiri lipsite de patimi, vise topesc în palme, urmă de chip chircită pe buze....

\"Dincolo de pământ și infinit
Cătam să aflu cerul unde vine.
Și-un glas solemn atunci s-a auzit:
“Și cerul și infernul sunt în tine.”\" (Omar Khayam)

Drag,

Frunze foșnesc târziu, amurgiri sienă arsă fără patimi, vise topesc palme, urmă de chip chircit pe buze...
Și cerul și infernul sunt în tine (Khayam)
Mult drag,

Interesant felul tau de a-mi percepe culorile, \"ploua infernal\" ieri, alaltaieri si mi-a amestecat ploaia toate nuantele. Multam Miruna pentru priviri de dincolo de suprafetele mintii.

Daniela

Peisaje dominate de umbre si aparitii \"incolore\", \"stinse\", sau \"tulburi\", dar, in acelasi timp citesc o dorinta de lumina si culoare... Frapante imaginile: \"inlantuirile fulgerelor\" si \"visele in varful durerii\".

Ma incinta trecerea ta prin poemul meu, ca un frunziș în atâtea nuanțe de verde, poate irișii mei știu și ei ceva din cromul acesta umbros. Mulțumesc mult și te aștept oricând simți.

Daniela

Umbletul se lasa in zvicniri, palmele nu mai aduna decit aparitii abia vizibile, se pare ca e ora ploilor si picura mereu crom peste irisi albastrii. Un fel de paleta din acre lipsesc nuantele apusului. Multumesc mult pentru interpretarea atit de fidela a versurilor mele.

Daniela

...\"las noaptea mistralului\"...
poemul se sprijina in acest pilastru, la fel cum, in desert, Timna sustine cintecul vizual al innoptarii...

Cea care tine in miini o umbra va fi cea care va visa trupul celui pe care il va naste.

Acel vers de tine văzut dincolo de limitele vizibile ale poemului este realmente un reper din Sine. Și fiindcă în palme visul este altul, timpul și-a rotit cadrul atât de rapid încât m-a aruncat azi în alt vis. Mulțumesc pentru cât de prezentă poți fi acolo unde abia dacă eu pot întrezări. Mă găsești când dorești să revii.

Daniela