Poezie
Femeie cu haina de ceață
1 min lectură·
Mediu
femeie cu haina de ceață
și buze reci întredeschise
lasă-ți fruntea în bătaia soarelui
ochii tăi vor străluci ca în ziua dintâi a facerii
lasă cântecul să-nceapă cu tine
căntec despre pământ și moarte
ești ca o pasăre neînvățată să zboare
cu frunze roșii ți-ai acoperit gleznele
și mâinile tale au înflorit azi-noapte
femeie cu haina de ceață
du-te în visul condamnatului la moarte
și dă-i cuminecătura
din mâna ta plină de muguri
lasă-l să te bea o clipă
prunc sorbind laptele mamei
acopere-i teama de moarte
cu cerceii tăi ... fluturi
0134619
0

Cadem din inaltimile iubirii \"ca o pasare neinvatata sa zboare\" ,iar patimile ca niste \"frunze rosii\" se incolacesc printre glezne ca un sarpe decapitat.
Femeia cu haina de ceata se strecoara \"in visul condamnatului la moarte\" daruind saruturi pe buzele in care s-a cuibarit moartea ca un stigmat al sfarsitului.