Nascut pe 04.05.1989 la Constanta.
Actualmente locuiesc in Barlad, si studiez la Colegiul National Gheorghe Rosca Codreanu, la profil de Matematica-Informatica.
mihaibalaes@yahoo.com
Întunericul umbrelor
Înghite amorul frunzelor
Uscate-n cimitirul celor doisprezece luni.
Lacrimi de gheață
I se scurg de pe față
Norului bolnav de plumb.
Rază de lumină
Ruptă în neștire
Triste clipe duc fără iubire.
Aproape că uitasem marea din ochii tăi,
Așchia din aripa stângă
Îmi oprea fluxul sângelui către inimă.
Mi-ai scos-o cu o privire...
...Cu un sărut ai oprit
Nu mi-am mai stins de mult durerile într-o țigară.
Cât adevăr mai poate fi într-o lume lipsită de scuze
care seamănă din ce în ce mai mult cu o pușcarie?
Iartă-mă, așadar, că sunt uman,
iartă-mă,
Ce-ți doresc eu ție, dulce poezie,
Locul meu de glorii, versuri si amor?
Dragă-i este munca celui ce te scrie
Cu pasiune-n suflet, suflet arzător.
Roade-ale iubirii, ale minții glasuri,
Simtă
Vreau să fiu
cometă în delir,
cu coada mereu departe de soare,
să nu mă agațe de ea
și să mă topească.
Vreau să fiu
lună pribeagă,
nopții să îi dau sclipire
Vreau să fiu
un curcubeu in
Într-o lume invadată de pokemoni și digimoni,
oare mai este loc și pentru rațiune?
În fond, Eminescu a fost un dobitoc,
Ștefan cel Mare un afemeiat,
iar Enescu un simplu lăutar-
(toate astea in
Ascunde-ma iubito intre soarta si destin,
sopteste-mi la urechea stanga
vorbe faurite din smarald.
Aduna-mi umbra cu farasul
din pantecele iadului
si da-i drumul in sanul Sfantului
Dupa ce-am inghitit nenumarate ganduri
mi se pare acum ca te vad intreit.
O urma de a ta atarna din buzunarul meu de la piept.
E o urma de iubire lasata in lutul inimii.
Un rosu-nchegat atarna
Calare pe ieri, ma-ndrept galopand catre azi.
Cad printre minute
si ma lovesc atemporal de secunde.
Soapta ingheata pe buzele vineti.
Cade spargandu-se in zeci de vorbe reci.
Obrazul nins de
Inainte de ultima strigare a apocalipsei
mai am o singura rugaminte.
Iubito, dezbraca-mi inima de haina nepasarii.
Da-mi o roaba de ceruri,
si un tort glazurat cu apusuri lila.
Acute-ti spada
De disperare,
m-am apucat sa caut iubire
in dictionar.
Lovit la cap
de bariera timpului,
ofer buchetul de stele
cui nu trebuia.
Scap scanteia vietii
peste copacul diminetilor,
iar focul
Scaldandu-ma la rascrucea luminii,
zaresc cum copilariile apun,
in miezul intunericului demonic.
Cascada de fantome stirbe si slute,
inunda vaile iadului.
Descoperindu-ma,
Hades il asmute pe
O frunza cade lin din copacul iubirii.
Se asterne pe pamant,
langa o gramada de jumatati de inimi neimperecheate.
Cautand adapost dupa un manunchi de umbre,
E manjita de transparenta
Cauta-ma pe cer,
Caci sed sprijinit de carul mare.
Privindu-ti pierdut colierul de stele.
Cauta-ma in magazin.
Ma gasesti la raionul \"dragoste\".
Pe eticheta mea scrie: \"inima
Nu eu am inventat iubirea
S-a format in momentul in care
Adam a gustat-o pe Eva.
Nu gasesti fericire acolo unde cauti,
ci cauti acolo unde gasesti fericire.
Cand se intampla:
sa zici ca
o
Beau...
cu stanga si cu dreapta-mi scriu napasta.
Turmentat in lacrima tacerii,
privesc luceafarul si-ntreb:
\"Nu ai un foc?\"
El imi raspunde:
\"Focul meu nu-ti poate aprinde tigara,
poate
Dimineata:
Ma trezesc cu miros de obrajii tai,
Si ma spal pe fata cu lacrimi.
La micul dejun,
Servesc o felie de dragoste
Si sorb o gurita de sanii tai.
Ca desert am un sarut cu
E noapte-n lumea mea.
Si ziua nu a mai venit de mult prin vizita.
Cu Alfa pe umarul stang
Si Omega pe cel drept,
Am plecat in cautarea zorilor.
Luna isi numara stelele
\"Cine ma intrerupe
Iti aud surasul...iti simt privirea...iti miros tacerea,
M-ascund dincolo de cuvintele mele
Arcuindu-ma dupa litere.
Tot ce spun e fara sens,
Dar umbrele noptii ma indeamna la liniste.
In
Din inimile noastre, sa curga lent
un rosu aprins de dragoste intensa,
iar vara sa ia nastere din arsita iubirii noastre.
M-ascund...iti privesc trupul, topindu-ma in frumusetea ta
arzand de
De ce eu fara tine...?de ce tu fara mine...?
De ce nu...impreuna pe veci?
Ca soarele si lune sau tarmul si marea,
Pe veci...nedespartiti
Iubirea, abis adanc si fara de sfarsit,
Flacara a
Lacrima duioasa, ce din adancul sufletului izvoraste
Se intinde, se prelinge, arzandu-mi obrazul,
Libertinul meu spirit acum e intemnitat
Iar temnicierul esti chiar tu...
Cea care nu vrei sa ma
Adorm adanc, cu gandul tot la tine
Si cine stie prin ce meandre ma afund...
Sarutul tau si clipa de iubire
Am terminat! M-am saturat sa ma ascund.
Inima a incetat sa bata
Iar sufletu-mi
Ce daca n-ar mai fi poeti...?
Lumea n-ar fi pustie...!
Dar n-ar mai fi frumoase carti
Si versuri pe hartie...
Rime dulci,cuvinte-alese...
Te incanta, si-s duioase
Chiar de nu-s atat de dese