Poezie
Oboseala
1 min lectură·
Mediu
Dupa ce-am inghitit nenumarate ganduri
mi se pare acum ca te vad intreit.
O urma de a ta atarna din buzunarul meu de la piept.
E o urma de iubire lasata in lutul inimii.
Un rosu-nchegat atarna rastignit
de cuvintele-ti amare.
Agata-ma de suflet
sa pot sa-ti arat visul de-aproape.
Te-ntreb soptit:
\"As putea sa te vizitez intre sarbatori ?\".
Sunt obosit...
de-o vesnicie duc Pamantul in spinare,
iar cerul l-am agatat de o raza de soare.
Osteneala ma face sa vad fantasme,
si sa ma sperii de foaia din fata mea,
mai alba si goala ca niciodata.
003.098
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Balaes
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Balaes. “Oboseala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-balaes/poezie/128780/obosealaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.