Date biografice:
O vreme cântam
O vreme plângeam
O vreme țipam
O vreme tânjeam
O vreme priveam
O vreme scriam
O vreme pictam
Multă vreme
e pierdere de vreme
ovidiu_f@yahoo.com
dacă nu mă împiedici
nu sunt
dacă mă împiedici
nu sunt
dacă respiri
nu sunt
câtă ardoare să-mi curgă prin tăcere
de vrei să te-nțeleg
și iubesc și apăr și cânt
și izvoresc și seamăn și
frumoaso
uneori
îmi pare că se-mpreună cerul cu tine
alteori pământul
uneori
îmi pare că văd iluziile cum urcă încet spre o neînțelegere uniformă
alteori diformă
dacă mi-ar fi fost dat să te
Aș putea
să-ți cânt infinirea
din ochi
cu propria mea impudoare
să-ți cânt alunecarea
cu nereușite oftaturi și strâmbe deziluzii.
Aș putea.
Nu pot
să întâmpin uimirea cu sâmburi de
N-aveam a cânta destine
N-aveam a strânge bucurii
N-aveam a împăca mântuirea
N-aveam a stoarce fericiri
N-aveam istorii desfrânate
N-aveam iluzii de pierdut
N-aveam sudoare pe piatră
N-aveam
neobrăzarea de-a exista
neobrăzarea de-a construi și plânge
se întorc rândunelele.
neobrăzarea de-a iubi și cânta.
întrebări despre ființă
fiu
a iubi
a sta
a curge...
vorba cuiva:
nu poți
Curgea râul cunoașterii de sine
din obârșii ale răului
falangele se prefăceau în dinți și
soarele apunea duios
după un obicei mai vechi de-al lui
mierea dacă n-ar fi
dacă n-ar fi mierea care
Adumbresc umbrirea pentru că iubesc iubirea.
Cânt cântarea pentru că uit uitarea.
Suflu descântecul să te-mpresoare deochiul.
Nu nasc supărare în cânt dar presar uitare pe timp.
Îmi strecori
Împilează-ți fato destinul
acoperă-ți umbra cu niște pleoape
și du-ți cântarea să cânte.
Fată cu noapte în păr
subțire și albă la trup
umblă-ți la suflet și plânge-l
ia-l în tihne
Ningea!
Dacă sufletul s-ar fi scurs
printre lămâii din balcon
mi-aș fi împovărat gândul
cu flori de tei.
Dar așa?
Lumina terciuia deznădejdea și
cumulul de sentimente se măsura cu cana.
În
OF