De mâine
dacă nu mă împiedici nu sunt dacă mă împiedici nu sunt dacă respiri nu sunt câtă ardoare să-mi curgă prin tăcere de vrei să te-nțeleg și iubesc și apăr și cânt și izvoresc și seamăn și
OFOvidiu Fagarasanupot și mi-e dor
Aș putea să-ți cânt infinirea din ochi cu propria mea impudoare să-ți cânt alunecarea cu nereușite oftaturi și strâmbe deziluzii. Aș putea. Nu pot să întâmpin uimirea cu sâmburi de
OFOvidiu FagarasanuTu
N-aveam a cânta destine N-aveam a strânge bucurii N-aveam a împăca mântuirea N-aveam a stoarce fericiri N-aveam istorii desfrânate N-aveam iluzii de pierdut N-aveam sudoare pe piatră N-aveam
OFOvidiu Fagarasanupostludiu
neobrăzarea de-a exista neobrăzarea de-a construi și plânge se întorc rândunelele. neobrăzarea de-a iubi și cânta. întrebări despre ființă fiu a iubi a sta a curge... vorba cuiva: nu poți
OFOvidiu FagarasanuNu-mi pasă
Curgea râul cunoașterii de sine din obârșii ale răului falangele se prefăceau în dinți și soarele apunea duios după un obicei mai vechi de-al lui mierea dacă n-ar fi dacă n-ar fi mierea care
OFOvidiu FagarasanuPoartă zăvorâtă
Adumbresc umbrirea pentru că iubesc iubirea. Cânt cântarea pentru că uit uitarea. Suflu descântecul să te-mpresoare deochiul. Nu nasc supărare în cânt dar presar uitare pe timp. Îmi strecori
OFOvidiu FagarasanuSfaturi
Împilează-ți fato destinul acoperă-ți umbra cu niște pleoape și du-ți cântarea să cânte. Fată cu noapte în păr subțire și albă la trup umblă-ți la suflet și plânge-l ia-l în tihne
OFOvidiu FagarasanuDespre
Ningea! Dacă sufletul s-ar fi scurs printre lămâii din balcon mi-aș fi împovărat gândul cu flori de tei. Dar așa? Lumina terciuia deznădejdea și cumulul de sentimente se măsura cu cana. În
OFOvidiu Fagarasanu