Poezie
hocheist de ocazie
2 min lectură·
Mediu
printre mesele mucede
pe care vinul (roșu) se schimbă la față
trece un pescăruș șchiop de o aripă
sau poate de un orizont
poate că nici nu e pescăruș
ci aerul vagabond
cerșește bețivilor suflet
cineva i-a legat de coadă un cuib
se sperie de sine
teatral sau sincer – cine poate spune?
ține gheara întinsă către mine
de parcă
ar vrea să îi pun pe suflet un inel
dar tu ești al nimănui gândesc
pliscul tău nu a ciugulit înserarea
încă mai salivezi
de poftă
când diminețile miros a colivă
și grâul se umflă nemăsurat
el sare pe masă și linge vărsăturile
îmi vine în minte că am greșit
când am gândit despre cârciumar
că e nesimțit
mizeria hrănește păsările cerului
s-ar putea
să fie pur și simplu om bun
mă ridic și cer o mătură
ca un hocheist îmi conduc umbra
printre mese
înscriu în rafturile unde sticlele
începute
îmi dau de-nțeles că nimic nu-i
destul
sunt scos în șuturi la poartă
(ce puțin timp este bun omul bun)
pescărușul vine
mi se așază pe coapsă ziarele
de a doua zi anunță
că un poet a adus pe lume un pescăruș
uș! uș! nascu-te-n altă parte
că ne faci de râs pe-amândoi
nu se supără
nu pleacă
scoate un inel de sunet
și mi-l pune pe inima întinsă
ca o gheară
pucul încă zboară
și sparge în oameni dimineți
054.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “hocheist de ocazie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/138727/hocheist-de-ocazieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ne punem speranțele amețite de vin într-un “pescăruș șchiop de o aripă” , iar iubirile emigrează prin “aerul vagabond “ spre orizonturile surpate de deziluzii.
Din cuibul în care stau ouăle sparte ale esențelor noastre își iau zborul mizeriile către un cer devenit gunoi de aspirații moarte.
Și pescărușul șchiop se întoarce în noi scormonind cu ghearele o inimă de poet.
Din cuibul în care stau ouăle sparte ale esențelor noastre își iau zborul mizeriile către un cer devenit gunoi de aspirații moarte.
Și pescărușul șchiop se întoarce în noi scormonind cu ghearele o inimă de poet.
0
Dana, multe dintre aspiratiile noastre se leaga de \"o bucatica de materie\"; \"nimic e destul\", dar \"ceva e totul\"; multumesc mult de cuvintele nespuse;
Razvan, cerul nu este un \"gunoi de aspiratii moarte\"; abia gunoiul aspiratiilor este un cer mort prin care zburam ca niste pescarusi mutilati...; multumesc pentru \"inima\".
Razvan, cerul nu este un \"gunoi de aspiratii moarte\"; abia gunoiul aspiratiilor este un cer mort prin care zburam ca niste pescarusi mutilati...; multumesc pentru \"inima\".
0
stiu totul despre pescarusi
au culoarea portilor purtand sub pene un bob de mustar
unii-mai ales norii spun ca sunt lacomi
altii- mai ales carciumarii spun ca sunt nobili si verzi
uneori, mai ales toamna,
se fac vinovati de sechestrarea vitei de vie
mai ales, si- mai ales- albatrosii,
arhonti cu aripi inmuiate in lumina scursa din clepsidra marii rosii
in marea neagra a zborului
Cineva- scoate din coasta lui Adam- viata-
jumatate umbra, jumatate mar inflorit
a doua zi, prima carte aminteste
azi e duminica
se canta psalmi
Beresit bara Elohim haeret et hasamaim
sapte din sase-
UNU
\"dar tu ești al nimănui gândesc
pliscul tău nu a ciugulit înserarea\"
salivand salivezi gustul de nufar al deltei
inca o dimineata cu miros de grau,lapte si miere
pe ringul de gheata, haiducul lui 3 aripi
imparte mostenirea lui Lazar
bogatilor
\"Cine are urechi de auzit, sa auda-
PUTIN TIMP ESTE BUN OMUL BUN\"
au culoarea portilor purtand sub pene un bob de mustar
unii-mai ales norii spun ca sunt lacomi
altii- mai ales carciumarii spun ca sunt nobili si verzi
uneori, mai ales toamna,
se fac vinovati de sechestrarea vitei de vie
mai ales, si- mai ales- albatrosii,
arhonti cu aripi inmuiate in lumina scursa din clepsidra marii rosii
in marea neagra a zborului
Cineva- scoate din coasta lui Adam- viata-
jumatate umbra, jumatate mar inflorit
a doua zi, prima carte aminteste
azi e duminica
se canta psalmi
Beresit bara Elohim haeret et hasamaim
sapte din sase-
UNU
\"dar tu ești al nimănui gândesc
pliscul tău nu a ciugulit înserarea\"
salivand salivezi gustul de nufar al deltei
inca o dimineata cu miros de grau,lapte si miere
pe ringul de gheata, haiducul lui 3 aripi
imparte mostenirea lui Lazar
bogatilor
\"Cine are urechi de auzit, sa auda-
PUTIN TIMP ESTE BUN OMUL BUN\"
0
iti multumesc pentru versuri; eu sunt mai \"ludic\"..., dar urechi mai am:)
Cu drag,
Cu drag,
0

uș! uș! nascu-te-n altă parte
că ne faci de râs pe-amândoi
nu se supără
nu pleacă
scoate un inel de sunet
și mi-l pune pe inima întinsă
ca o gheară\"
du-te, du-te...si s-a dus.
daca ar fi sa citesc numai strofa asta si e toata poezie.
si mai sunt atatea imagini, inca necitate, inca necitite,inca netraite.
si ce vartej de toamna cuprinde replica aceea \"ce putin timp este bun omul bun\".
si bucatica aceea de materie care zboara si sparge dimineti.
si dau de inteles, la randu-mi, \"ca nimic nu-i destul\", dar mi-o spun ca englezul \"nimic e destul\"
cat despre mirosul de coliva al diminetilor, nu stiu de ce e trista imaginea, caci mie-mi place al naibii de mult gustul. De coliva. rontz-rontz, boabele de grau muiate in lapte si de bogdaproste ca ma hraneste cineva.
singura mea problema e ca nu-mi place gheata sub talpi. ma arde. asa ca joc hochei, dar raman in poarta verde cu iarba.
sau iarba din poarta. uf, asa o incurcatura azi prin vocabulare.