A noua lună din secunde

In cautarea timpului pierdut, inainte de a se fi scurs in spatele pleoapelor, Ela?
\"din pamant rasar oameni\", dar albastrul ne confunda, oameni, dar nu tu, dar nu el, nu-i asa? voi deja secunde, voi deja minute si ianuarie, si septembrie...
am citit aici o poveste atat de frumoasa, atat de \"stai, secunda\"... Multumesc, Ela, I take it with me.

Timpul acesta întrevăzut, mereu din clipa în care te afli, îngenuncheat doar în acea secundă, între ianuarie și septembrie luând naștere, ca o răsărire necesară. Încă îmi caut geamănul cu celălalt destin, cel fericit. Poate că în albastrul din lăuntrul pântecului voi găsi o urmă de lumină.
Mulțam fain pentru cum iei povestea mai departe.

Ela

cum poate nimeri un astfel de gând-poezie cu îngemănări (ne)întâmplătoare într-o lună cu \"a doua ridicare a strigătului\" într-un balans perfect echinocțial cum se așează resemnate secundele-rouă în veacuri-țurțuri trecând mai întâi prin săptămânile îmbrumate ale (în)depărtării...
numai bine!

Încă un pătrunzător poem al iubirii, timpul ca o ofradă pe altarul dragostei
\'din pământ răsar oameni ca după trecerea soarelui printre stropi de ploaie
poate că ne naștem cumva dintr-un pântec albăstrit înăuntrul mamei\'
În gând cu pasul destinului...dăruim suflet umbrei ce ne urmărește \"și de atunci te caut prin fiecare celulă a timpului pierdut\"



iar când septembrie vine
luna cea nouă admiră îngemănarea dintre doi prunci-curcubeu\'

Ravel, ce rotiri de sensuri dai tu clipelor ascunzând sub streșini câte o frunte căutătoare sub bruma cuvintelor, ca și cum de-acolo, disnpre echilibrul echinocțial se lasă ușor viața pe genunchii dealurilor și toamna se preface în râu fără odihnă. Mulțumesc pentru apropierea ta fără depărtare.

Erika, ni se întâmplă nouă, oamenilor, să avem pre-simțirea unei îngemănări, ca și cum am face din secunde prilej al destinelor, unind curcubeie încă de la începuturi. E o poveste a unei căutări dinspre început spre a noua lună, albastrul rotund al vieții ne lasă lumii un timp. Mulțumesc pentru cum culegi acești bobi minusculi de rouă.

Ela

“Secunde hoinare prin lume”, hoinare prin noi, se dilată pentru a absorbi oameni care împrumută fizionomia timpului, al cărui chiriași suntem.
“Aplecați spre miezul pământului “ din noi îi culegem roadele “șlefuite de apele “ sufletului.
Remarc versul : “din pământ răsar oameni ca după trecerea soarelui printre stropi de ploaie”.
“Îngemănarea dintre doi prunci-curcubeu “ naște entitatea irizând în toate nuanțele spectrului luminii.
Felicitări !

Secundele noastre, bobi minusculi de viață, întoarse-n ele cu lumina fiecărui anotimp, poartă oameni răsăriți din pământ măcar o singură dată îngemănați. Mulțumesc pentru descifrare, te așteptam pe pagina mea, din spectrul versurilor să alegi nuanțele tale proprii.

Ela

\" mă las și eu în genunchi să fiu aidoma secundei în care m-am născut tu\"

Un androgin, o secundă care \"uzează\" de privilegiul de a naște completul...în \"a noua lună din secunde\"
\"Luna cea nouă admiră îngemănarea dintre doi prunci-curcubeu\"
În același timp, un cerc, precum timpul care vine și pleacă de fiecare dată, însă, din același punct.Simetria poemei...Astfel că totul este dual aici...
O frumoasă poveste despre geneză...
Gând bun...

Este un fel de căutarea a \"dublului\", din totdeauna ne atrage \"geamănul\" de suflet sau spirit ce presimțim sau dorim să existe în lume, având alt destin. Da, un poem al genezei, mulțumesc pentru cât de bine l-ai priv(m)it. te aștept cu drag mai departe.

Ela

de 9 ori:\"mă las și eu în genunchi să fiu aidoma secundei în care m-am născut tu\".
Am vrut sa-ti scriu altceva, dar, dupa paste, mi-a aparut in fata ochilor un atlet, sarind peste ape...eram eu?
de 9 ori mai aproape de cei 2 prunci-curcubeul, 7 din 3.
Cu drag, c.

Joc cu numerele im-pare între doi prunci-curcubeu, iau albastrul și scriu mai departe, cred că am un alb infinit dintr-o viață când secundele vor fi având alte nouă luni destinate. Mulțam, când iei șapte din trei rămâi cu pulsul oprit o secundă.

Ela

secundele hoinare suspendate pe margini ale destinului curgător, mai sunt și înrourate, ah! ce frumos să fie culese țurțuri de minute, dar de unde știi că sunt exact minute? se mai poate intui măcar acel minut prelungit... aplecați spre miezul pământului din voi, cei doi prunci- curcubeu ar fura misterul razelor de lună ...
cu drag,
Pierre

Din bobii de rouă, cei de septembrie se fac la început de ianuarie țurțuri de minute, știu exact asta ;)fiindcă se vor strânge numai minute, rareori ore, nu știu dacă fi-vor vreodată zile, cu atât mai puțin poate ani. Sau poate va fi un feicit destin și va schimba totul și curcubeul va veghea \"secunda în care m-am născut tu\". Mulțumesc pentru cum ai cules minutele dez-ghețate.

Ela