Poezie
Drumul spre Lhasa
Gabrielei
1 min lectură·
Mediu
astăzi îți dăruiesc magnolii
te privesc cum arcuiești clipa
între degete de parcă împreună
ne-am iluminat subit atingând
fructul căzut în iarbă
ne dezlegăm caii de căpestre
le admirăm mersul în doi
până dincolo de puterea ochiului
de a oglindi fantasmele stepei
iubito e primăvară în Lhasa
acum vom juca prinsa pe atinse
îmi auzi glasul cum fierbe
îndărătul memoriei sângele
ca un Buddha nenăscut
094261
0

\"te privesc cum arcuiești clipa
între degete de parcă împreună
ne-am iluminat subit atingând
fructul căzut în iarbă
Un poem remarcabil, intr-o maniera care ma vindeca de premonitii. Zau asa, Negrule, m-ai zapacit!
Bobadil
P.S.
Am sughitat la pluralul capastrului, desi e clar ca cei doi nu mai erau unul singur, dar capastrul n-avea nici o vina.