Ottilia Ardeleanu

îmi țin respirația mă aplec asupra ta și expir iubire nimic nu mă poate opri de la incursiunea în trupul tău ce ape ce faună ce continente nimic nu se compară cu tărâmul dorit fac notațiile

uneori viața e malachit ori cinabru sau pur și simplu un amestec potrivit ori nu timpul îmi creează imagini lumina cade într-un fel pe fața lucrurilor descopăr cerul fiecăruia norii pot fi

de ce n-aș recunoaște mersul pe sârmă instabilitatea aceea înspăimântătoare când toți te privesc li se strânge inima și nu pot decât să exclame să aclame în timp ce tu ești între a fi și a nu

m-a durut sufletul dar trecerea de o parte era necesară așa cum o potecă desparte pădurea de oameni am cules mure și am trăit poteca s-a confundat cu viața am suit am gâfâit probabil

A bătut ușor. L-am poftit înlăntru. Eram în pantalonii de training violet și un maiou decoltat, din care sânii se răsfrângeau pe jumătate, rotund și obraznic, formând un șanț apetisant în care ar

țineam la capul patului o antologie a Ilenei abia m-am despărțit de ea citeam de câte ori mi se făcea dor de viață de iubire contrar invoca moartea aproape în tot locul cadența poeziei sale are

toți îngerii au coborât acrobatic pe sfori dese legănate și nici acum nu-și sfârșesc dansul fac ochii mari parcă ar fi lebedele lui ceaikovski cu gâturile împletite în tăcere coboară

nicu e cu mama felix scrie alina se amuză face pe învățătoarea așa simte ea când vine de la grădiniță copiii se joacă fac teme ascultă povești "pește pește cumpărătește" discul merge ei

orice respirație doare în plămâni se reconstruiește tehnologia cinci g va fi o muzică de ronțăit cartilagii proaspete soarele va vinde cuțite în fața mânăstirii pentru disecat adevărul ce-i

să ne referim la noi doi la cum vedem iarna asta gerul petrecut peste ferestre voal de mireasă ia-mă de mână să încercăm amândoi luna prin binoclul iubirii am să-mi pierd un pantof

o mână de femeie fonfănită locuiește oriunde este un market ei îi place aglomerația îi place black friday adoră reducerile singurul ei combustibil este speranța acum la preț redus îi place să

să simt degetele tale printre degetele mele ce scriere caligrafică în fiecare câte metafore înfloresc inepuizabile și nemuritoare arătări simbolice fluidizarea până în tălpi a

merg la sală întind de mușchi transpir toate lucrurile nefăcute cu duș rece o parte din greutatea zilei se pierde la bazin gândurile rele se spală momentele jacuzzi se desfoliază sunt mai

Dacă ar fi să dau bani la câți cerșetori îmi ies în drumul spre casă, aș deveni eu însămi una dintre aceștia. Ai zice că e un nesfârșit presărat cu florile răului, cu tânguieli, cu handicapuri, cu

ninge cu funinginea coșurilor de cenuși ne amestecăm viețile câtă lentoare în tristețea cea de toate zilele îngerii își leapădă penajul parcă ar fi păcătuit în locul nostru umplu două perne

când Pruncul face fericită o mamă rotunjimea aceea bate din pinteni să iasă în lume oh El știe și coboară ca de pe o planetă mistică cu un scâncet bucură mii de fețe copilărești tobele

ninge angelic psihedelic en croix s-așază mandalic pe inima mea astupă lumea vandalic ninge speranțe albe pe crânguri defige metafore-nfloresc pe la streșini de foi e-atât de curat în

cum trece viața pe lângă noi din doi în doi și-un car cu boi cum se smulge iarba din tălpile noastre cum cuvintele se fac tot mai albastre mă reazem de umărul tău drept circumspect un zâmbet

uitarea e un atac de cord te ia prin surprindere nu mai știi de tine câteva milisecunde ești absent revii în tine însuți mirat că mai exiști e doar o întâmplare pulsul iese din zbatere exact

am dat-o de gard am fost refuzată la prietenie în afară de asta sunt o mie și una de seri magice într-una mai întâi s-au adunat stelele la sfat ei nu vă gândiți la vechea denumire au hotărât

unii vorbesc despre moarte în cuvinte frumoase ca și cum ar ademeni-o și ar ruga-o să facă ritualuri să danseze polca mai întâi ori vreo sârbă care să o epuizeze ar supune-o la bilanțuri și