îmi țin respirația mă aplec asupra ta și expir iubire
nimic nu mă poate opri de la incursiunea în trupul tău
ce ape ce faună ce continente nimic nu se compară cu tărâmul dorit
fac notațiile
uneori viața e malachit ori cinabru
sau pur și simplu un amestec
potrivit ori nu
timpul îmi creează imagini
lumina cade într-un fel pe fața lucrurilor
descopăr cerul fiecăruia
norii pot fi
de ce n-aș recunoaște mersul pe sârmă
instabilitatea aceea înspăimântătoare
când toți te privesc li se strânge inima
și nu pot decât să exclame să aclame în timp ce tu
ești între a fi și a nu
m-a durut sufletul
dar
trecerea de o parte era necesară
așa cum o potecă desparte pădurea de oameni
am cules mure și am trăit
poteca s-a confundat cu viața
am suit
am gâfâit
probabil
A bătut ușor. L-am poftit înlăntru. Eram în pantalonii de training violet și un maiou decoltat, din care sânii se răsfrângeau pe jumătate, rotund și obraznic, formând un șanț apetisant în care ar
țineam la capul patului o antologie a Ilenei
abia m-am despărțit de ea
citeam de câte ori mi se făcea dor de viață
de iubire contrar invoca moartea aproape în tot locul
cadența poeziei sale are
toți îngerii au coborât
acrobatic
pe sfori dese legănate
și nici acum nu-și sfârșesc dansul
fac ochii mari
parcă ar fi lebedele lui ceaikovski
cu gâturile împletite în tăcere
coboară
nicu e cu mama
felix scrie alina se amuză
face pe învățătoarea
așa simte ea când vine de la grădiniță
copiii se joacă fac teme ascultă povești
"pește pește cumpărătește"
discul merge ei
orice respirație doare
în plămâni se reconstruiește
tehnologia cinci g
va fi o muzică de ronțăit
cartilagii proaspete
soarele va vinde cuțite
în fața mânăstirii
pentru disecat adevărul
ce-i
să ne referim la noi doi
la cum vedem iarna asta
gerul petrecut peste ferestre
voal de mireasă
ia-mă de mână
să încercăm amândoi luna
prin binoclul iubirii
am să-mi pierd un pantof
o mână de femeie fonfănită
locuiește oriunde este un market
ei îi place aglomerația
îi place black friday
adoră reducerile
singurul ei combustibil este speranța
acum
la preț redus
îi place să
îl dau naibii
iau o pauză ca la şcoală
când chiuleam cu clasa
şi megeam în parc
închiriam două-trei bărci
dădeam la rame câteva ore
băieţii recitau eminescu
se credeau luceferi noi veronici
unii mai
pusesem stelele din acea noapte într-un ceaun
și amestecam în ele cu lingură mare de lemn
iar ele începeau să sfârâie lumina lor
să o desfacă în șaluri de culori
dintr-odată mă înfășurau pe după
să simt degetele tale
printre degetele mele
ce scriere caligrafică
în fiecare câte metafore înfloresc
inepuizabile și nemuritoare
arătări simbolice
fluidizarea până în tălpi
a
merg la sală
întind de mușchi
transpir toate lucrurile nefăcute
cu duș rece o parte din greutatea zilei
se pierde
la bazin gândurile rele se spală
momentele jacuzzi se desfoliază
sunt mai
Dacă ar fi să dau bani la câți cerșetori îmi ies în drumul spre casă, aș deveni eu însămi una dintre aceștia. Ai zice că e un nesfârșit presărat cu florile răului, cu tânguieli, cu handicapuri, cu
ninge cu funinginea coșurilor
de cenuși ne amestecăm viețile
câtă lentoare în tristețea cea de toate zilele
îngerii își leapădă penajul
parcă ar fi păcătuit în locul nostru
umplu două perne
când Pruncul face fericită o mamă
rotunjimea aceea bate din pinteni
să iasă în lume
oh
El știe și coboară ca de pe o planetă mistică
cu un scâncet bucură mii de fețe copilărești
tobele
ninge angelic psihedelic
en croix
s-așază mandalic
pe inima mea
astupă lumea vandalic ninge
speranțe albe pe crânguri defige
metafore-nfloresc pe la streșini de foi
e-atât de curat în
cum trece viața pe lângă noi
din doi în doi și-un car cu boi
cum se smulge iarba
din tălpile noastre cum cuvintele
se fac tot mai albastre
mă reazem de umărul tău drept
circumspect un zâmbet
uitarea e un atac de cord
te ia prin surprindere
nu mai știi de tine
câteva milisecunde ești absent
revii în tine însuți mirat
că mai exiști e doar o întâmplare
pulsul iese din zbatere
exact
stai pe loc
stai
că ninge
unde circuli pe vremea asta
deșurubezi întunericul
i s-a dus lița
pune un fir de iubire mai zdravăn
să nu mai sară siguranța zilei de mâine
mă n-auzi
stai că ninge
și nu
am dat-o de gard
am fost refuzată la prietenie
în afară
de asta
sunt o mie și una de seri magice într-una
mai întâi s-au adunat stelele la sfat
ei nu vă gândiți la vechea denumire
au hotărât
unii vorbesc despre moarte în cuvinte frumoase
ca și cum ar ademeni-o și ar ruga-o să facă ritualuri
să danseze polca mai întâi ori vreo sârbă care să o epuizeze
ar supune-o la bilanțuri și