cum știi

Îmi place atitudinea poetică de aici, una asumată, cum stă bine unui condeier. A fost scris, în mod sigur, dintr-un foc, așa că nu mai contează dacă se abate puțin de la regulile sonetului. Bravo, Ottilia! Ma duc să fac niște genuflexiuni, cum ne indică versul 3 din strofa a doua. (!)
La mulți ani, doamnă scriitoare!

Nici n-avea cum să se dorească sonet, fiindcă sunt trei catrene și doua terține. Oricum, ai strica totul dacă ai modifica.

George, mă onorează opinia ta. Cu siguranță nu am vrut sonet. Ultimele două strofe s-au dovedit mai scurte din ideea în sine.
Da, simțul tău poetic a intuit bine că am scris dintr-o suflare. Nu am calculat deloc silabe. Pur și simplu am pornit de la o anume muzică/ muzicalitate și sper că măcar am reușit să ascut ideea. Dacă nu chiar poezia...
Mulțumesc de urări, asemenea, stimate scriitor și prieten George Pașa!

Doresc tuturor scriitorilor, de aici și de oriunde, inspirație și dăruire!

reuşeşti un puternic conţinut metaforico-ideatic
şi în îmbrăcăminţi de metru clasic...
Vezi că se poate?!
De versul alb s-a abuzat prea mult,
e timpul să ne întoarcem la origini...

mulțumesc. Sunt rarisime astfel de "prestații", momentele mele de poezie sunt albe de tot!

Sună a sfinți... :)
Ottilia, se pot face și versuri colorate...
Apreciez!

mie tot versul alb îmi place.

Mie îmi plac toate versurile, fie albe, fie colorate, sau în proză lirică, atâta timp cât îmi ajung la suflet. Literatura este ceva ce criticii ne introduc în ea. Eu doar ți-am introdus versurile în memoria mea deoarece îmi plac mai ales pe tru că știu că ești o Regină Albă a poeziei în Regatul Agoniei pe poezie.ro
Cu sti.ă pentru compunerile tale!

Nu mai nimeresc literele pe tastatura telefonului.
Îmi cer scuze pentru greșelile de tastare din comentariul precedent.