Poezie
simț
1 min lectură·
Mediu
îmi țin respirația mă aplec asupra ta și expir iubire
nimic nu mă poate opri de la incursiunea în trupul tău
ce ape ce faună ce continente nimic nu se compară cu tărâmul dorit
fac notațiile direct în memorie punctez impresionante locuri pe care le contemplu
deltă inima ta îmi rezervă peisaje cu păsări unice
în punctul în care îți place și coordonatele se schimbă
cursul devine simplu liniștit poți asculta universul
n-am crezut că poate avea o voce baritonală
fac skating pe venele dilatate de bucurie
mă duc mă întorc la tine cu puterea valului
iubirea arde ca soarele care decolorează rufele de pe sârmă
061.442
0
și universul cu glasul său baritonal