spre sfârșitul anului nu mă mai impresionează
ornamentele stradale ba chiar mi-e milă
de copacii înfășurați în becuri colorate
sperie porumbeii care până mai ieri
stăteau agățați ca niște
se iscă din te miri ce
odată o vezi că se întunecă și te învârte pe deget
inel inel de aur
dezlănțuită și burlescă
de se crapă norii în patru
se despică zările și apele își ies din
Făceam poezie împreună. El culegea metafore, eu le puneam într-un coş de nuiele şi plecam. Vântul ne punea piedică pe la picioare, noi îl călcam, pui de şarpe, nu ne temeam de vremea ieşită de prin
Nu este puțin lucru să fii steluțar pe poezie.ro, ba aș zice că este chiar onorant.
De aceea, rog pe cei aflați în această postură: recitiți regulamentul și faceți în așa fel încât să vă meritați
am un cod genetic foarte colorat când e vorba de tine
fiecare nuanță e pregătită pentru o literă
toate la un loc formează această metaforă pe care n-o rostesc
privesc tabloul în plenitudinea
acum când te văd prafule care acoperi urmele trecutului
istoria vieții mele
cu fiecare duminică în care am îngenuncheat pentru viață
în care m-am rugat pentru îngăduința de-a mai face un pas
îmi plac ceasurile de mână
am un rastel întreg împotriva timpului
așezate după codul culorilor
după ace sau inscripții
după valoarea lor sentimentală sau financiară
după catarame și alte
mi-ai recomandat ceai de scorțișoară și ghimbir
dimineața când am fluturi în stomac
să-l sorb câte un pic
pe mișcările minutarului
să țin degetele în jurul cănii
până simt furnicături pe
pentru neaşteptatul care ar fi putut fi şi nu te-ai străduit să fie
pentru minutele în care îţi rupeam din sufletul meu fiindcă tu nu aveai şi mă durea
pentru toate acele zise pe care le lăsam
pe Camelia Opriță și pe Stela Cioban care nu acceptă comentarii la textele dumnealor.
Este clar că în situația dată textele nu vor rămâne decât în pagina de autor, loc în care vizibilitatea
cos libertatea destrămată
țesătura ei cu măiestrie de paing prea fină
pentru camuflarea acestui timp
cos cu migală secundă cu secundă
golurile din ea
cos și plâng
cu fiecare împunsătură
o
nu suntem aici pentru a citi aberații și mai ales pentru a refuza permanent texte trimise și retrimise și retrimise și re...
Există un caz, dar nu singurul, în chiar domnul Pănescu, împătimit de a
se joacă în plete blonde cu foarfecele
oglinzile văd totul
respiraţia bate drumul dintre lobi
în fundal o muzică veselă unduind
aburul de cafea romanţios
adună femei din cele mai
Mamă
nu sunt lângă tine să mai aţâţ focul
să duc cenuşa dimineaţa
s-acopăr tălpile copacilor cu ea
să mai poată păşi către primăvară
să ne întâmpine cu braţe de flori
fără degerături pe la
întins la orizont ca untul pe pâine
îmbibat de nori cât miezul de nucă rupt în jumătăți
pentru fiecare
peste câmpul cu pomi răzleți pe care trupele de păsări așteaptă de undeva un semnal
mâncat
inima mea
o carte de iubire
ai căutat pagina unde am scris
pentru tine
*
am evidențiat poezia mea
pentru publicul aflat în listă
nimeni nu a observat
îmi vine să cred că
fb
toamna asta plesnește din plin
are o vijelie de griji
îmi tulbură somnul ca un strugure zdrobit
viespile roiesc grămadă
înțepăturile cu gust de dulce dor
ca și cum rănile mele s-ar transforma
nu doar de la bukowski afli despre existența admisibilă alături de un motan
mai degrabă despre lucruri mici mici
acelea care se unesc totdeauna să dea oarece valoare fiecărei zile
despre cum
fără medicamente azi ești mai mult decât mort
o spun cei în măsură să adauge o analiză a suflului sistolic
să completeze rețete care depășesc bugetul pe anul în curs
să pună zaua unui lanț vicios
drum fără frâne
mereu al altora nimeni nu cedează
o întrecere între timpi
uităm de prioritate
atragem cearta
o revenire la sălbăticie prin simpla bâtă din portbagaj
mai ştii fleşurile
ca
adaugă-ți ruga lângă a mea
fii drumul pe care merg spășit
nu uita iubescul pe noptieră
ia-l cu tine nu se știe când ți-l cer
să mă șterg la ochi
ia-mi durerea asta și spal-o în nouă ape
cică
lustrangiul își închipuie că poate lustrui soarele
își ia peria cum doar el știe începe să frece ușor
pe o parte pe alta pe la punctele cardinale
îl ține într-o mână îl privește apoi
cu
mugesc țevile niște vite speriate
fășâie apa ca șerpii
pământul nu mai înghite
picăturile minciuni aduse de barbara
copacii gorgone au șoptit toată noaptea
vântoasele s-au adunat și ele la
nu mai ascunde poeții în inimă
femeie păcătoasă cu versul
îi ademenești în sufletul tău cu ferestre
luminate de gutui
mirosind a pâine și sare
pragul cuvintelor e trecut pentru încă o noapte