Poezie
mi-a spus că ar vrea să se întoarcă Acasă
1 min lectură·
Mediu
într-o zi Dumnezeu a rătăcit drumul
L-am întâlnit în market complet dezorientat
nici urmă de locul pe care îl crease cândva
era artificial chiar și oamenii aveau altă
înfățișare decât le-o dăduse El
m-am așezat alături și L-am rugat să mă urmeze
aveam să-L duc încet pe niște alei întortocheate
interesant că nimeni nu-L vedea
nimeni nu se oprea din mersul lui în viață
aș fi vrut să-L întreb multe dar tăcerea Sa era atât de
simplă și pașnică încât nu am vrut să-L sperii cu
ceea ce se întâmplă prin locurile noastre
dintr-odată mi-a spus că ar vrea să se întoarcă Acasă
L-am urcat în mașină aproape că se întunecase
și marea dădea semne de aprindere la scăldat cu apusul
L-am dus până în fața Porții și a vrut să-mi plătească
Doamne cum să-ți iau eu bani pe drumul pe care
L-ai făcut anume pentru mine
0212
0
Spuneam acolo că „Este (aici, n. n.) un Dumnezeu pe care nimeni nu pare să-L mai vadă, fiecare fiind preocupat de automatismul zilnic, în care El își găsește din ce în ce mai rar locul.”
Acum,. sigur, în citesc cu alți ochi și nu mi se mai pare așa de reușit. Poate unde, dincolo de nota de lirism, parcă m-am săturat de povestirea în poezie de care facem abuz noi, „modernii”. Și tu (bănuiesc) știi că vreau, asemenea șaizeciștilor, să resuscit lirismul în poezie, fie că mă lupt cu morile de vânt. (!)
Oricum, pentru versurile finale (dar nu numai), care m-au impresionat la fiecare lectură, las un mic semn de apreciere.