Poezie
ceasurile mele
1 min lectură·
Mediu
îmi plac ceasurile de mână
am un rastel întreg împotriva timpului
așezate după codul culorilor
după ace sau inscripții
după valoarea lor sentimentală sau financiară
după catarame și alte accesorii
timpul meu intră în fiecare dintre ele
la o anume oră în care am uitat de toate reperele științifice
orice om care a încercat iubirea pe pielea lui știe că
timpul este relativ
că atunci când totul împrimăvărește în ochi și buze
trece prea repede
când dorul te macină până la os
trece prea lent
îmi place să privesc timpul meu
static izolat în carcase rotunde pătrate
deformate a la dali
răstignite în cuie
trădate de oricare iuda dintre ele
am mania timpului
vreau să-l privesc din unghiul unei cupe de șampanie
scurgându-se diamantin
mici fire de viață cristalizate într-un destin pe când
toate ceasurile mele stau pe loc
doar eu trec
să înlătur praful de pe fiecare
cu orice preț
025
0
doar eu trec”
Cu toate că am mai găsit idea timpului rămas în loc când omul trece de fapt, precum ”mi se părea că timpul trece, mi se părea dar eu treceam” prospețimea înțelegerii timpului și a percepției lui descrise aici, altfel, mi-a plăcut. Aduci putere în cuvinte chiar și prin neputința de a face față trecerii iminente care se simte încapsulată în aceleași cuvinte. Rămân să te citesc, mulțumesc.