praf de duminică

Îmi place energia din spatele acestui poem. Construcția este una solidă în care fiecare cuvânt vine să susțină revolta, victoria cât și conștientizarea pașilor arși pentru a plămădi. Dezinvoltura este cireașa de pe tort și poate o lecție de învățat atunci când ne îndepărtăm prea mult de noi înșine. Solid ca un bloc de granit. Felicitări!

M-am întors la text găsindu-l mai de preț la a doua și a treia citire și, cred, cu cât timpul va trece, nu praful îl va birui ci gustul, puterea gustului ca cel al vinului care, cu cât este mai vechi cu atât mai mult devine mai bun. Îmi place imaginea, descrierea sublimă împletită paralel cu stările lăuntrice încapsulate în cuvinte puternice precum ”cărțile mele în care îmi am prietenii de-o viață” și ”așa cum îți iubești mama plecată să-L alinte pe Dumnezeu”. Reușești să îmblânzești durerea, să sufli peste suferință precum mama care bate locul în care copilul ei s-a lovit, ca să-i treacă. Îmi place neputința strivită și speranța chemată în loc. Pentru tot iată privilegiul să acord, pe drept, stele.