Maria Prochipiuc

în această zi se înalță sufletul a necuvinte în mine odrăslesc poeme fără rimă întind palmele în născociri de aripi desfac în simboluri iubirea trezesc visele adormite să te poată

contururi transparente pe un altar închipuit înmugurind gustul poamelor bune sunt pasările oarbe ale nopții îndărătul ferestrei modelează cu degetele chipul orbului pipăind lumina

am străbătut timpul mocnind un vis trecut melancolia nopților se-ntoarce cu ochii mari pipăi linia vieții scurte jeluiri departe de mine trăiesc – stâncă în bătaia soarelui sar peste

sfârșit de februarie iarna își aruncă năpădită de emoții ultimele straie orele măsoară umbrele nopții rostogolite fără voie în liniștea zorilor mereu mă întorc la început de rând gândesc zilele

din când în când străinul acela vorbește de lumină sub poduri aurolacii sărbătoresc iluzia vieții la intrarea și ieșirea din oraș se practică pornografia într-o performanță sexuală dementă și

e ziua când stelele trec dincolo de răsăritul altei zile pe drumuri anotimuprile se aștern răvaș bobocii stau gata să pocnească sub clipocitul soarelui toate au un anumit

Cartea-i mică, dar furnică… Autor: Sorin Olariu Coperta: Ștefan Popa POPA`S Tehnoredactare computerizată: Sorin Olariu Editura: Marineasa, Timișoara Sorin Olariu este un epigramist mai aproape de

pe Cel ce ține cerul și pământul numai cu voia Sa Ierusalimul pământesc îl întâmpină azi spre salva tuturor neamurilor departe de robia păcatului și tirania celui rău după cuvântul Lui în pace Prunc

cu fruntea ridicată închinăciune Vasile Lupu ridică în inima Moldovei broderie în piatră înnobilând istoria cu ramuri renascentiste patina timpului dă strălucire vârstei luptătorii bisericii

timpul toate se vor duce dar știu că îmi voi păstra sufletul acesta rotund împrejmuit de ape și mai știu că iubirile nu pot muri peste noapte poți gusta din fructele coapte voi pleca

plutesc în derivă în hăul dintre două secunde tristețele se încâlcesc ca umbrele păsărilor ce fărâmițează timpul ziduri cresc în juru-mi ca un peisaj condensat în culori aprinse oferindu-mi

Motto: în prea adânc de mine un curcubeu în suflet așteaptă să-l deschizi înaintea amurgului zilei împart ecou după ecou și aprind nopțile celui ce-așteaptă cântecul acesta de femeie amintind că

am început numărătoarea inversă de la Creator spre mâna aceasta de lut mi s-a oprit timpul la ziua mea de naștere spunea cineva că e o naștere ca oricare alta o adiere îmi sărută obrazul ca o

în dimineața aceasta soarele cade vertical cînd roșu când galben pe oglinzile ce aleargă a neștire din firele nopții trecute adun secundele ca pe o apropiere și păstrez liniștea ochilor

Motto: ghemul are o lume a lui te înfășori mă desfășor zadarnic firul caută a ghemului menire dacă ecoul lui se pierde-n noapte sărutul buzelor pe-a sufletului umbră e-o broderie complicată de

pe ochelarii tăi se întind năvalnic semne degetele fine de-a pururi clandestine într-o neîncepută stare de dor se irosesc într-un neterminat poem de iubire rămâi mereu între două

cel ce cu dragoste ai fost întâiul chemat întru patima lui Hristos curățește vasul în care sălășluiește sufletul meu pentru a-ți aduce cântare Aliluia strângând mrejele ai devenit cetățean al

bincuvântând trupul cel fără de rod al Anei Stăpânul firii a împlinit rugăciunea dreptului Ioachim trimițând prin prunca Maria înnoirea adamului căzut drept mulțumire darul cel fără de preț a

frunzele se-arată la margine de cale în strălucirea clipei dinspre ziuă tu ești senină și clară în privire precum luna plină pe cer răsare și te cunosc femeie mereu copil la suflet ți-au