Poezie
Slobozește-mă pe mine robul Tau
1 min lectură·
Mediu
pe Cel ce ține cerul și pământul numai cu voia Sa
Ierusalimul pământesc îl întâmpină azi
spre salva tuturor neamurilor
departe de robia păcatului și tirania celui rău
după cuvântul Lui în pace
Prunc dumnezeiesc îmbrăcat în trup omenesc
s-a lăsat vederii în brațele slăbănogite de vreme
îngenunchem în văzul cerului lângă bătrânul Simeon
cântând cântare de preamărire
acum slobozește pe robul Tău
după cuvântul Tău
în pace
că văzură ochii mei…
Ierusalimul pământesc îl întâmpină azi
spre salva tuturor neamurilor
departe de robia păcatului și tirania celui rău
după cuvântul Lui în pace
Prunc dumnezeiesc îmbrăcat în trup omenesc
s-a lăsat vederii în brațele slăbănogite de vreme
îngenunchem în văzul cerului lângă bătrânul Simeon
cântând cântare de preamărire
acum slobozește pe robul Tău
după cuvântul Tău
în pace
că văzură ochii mei…
034.185
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maria Prochipiuc
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 72
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Maria Prochipiuc. “Slobozește-mă pe mine robul Tau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-prochipiuc/poezie/229363/slobozeste-ma-pe-mine-robul-tauComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CS...doi pui de porumbel. Acesta era prețul.
După ce știi că ții adevărul în brațe? După lacrimile din inimă, ori după izbirea de retină a luminii ascunse? Să cuprinzi necuprinsul și să înțelegi neînțelesul... hm, Simeon nu poate decât poet să fi fost. Un nou Melchisedec.
Sloboziți-vă zăpezi, sloboziți!
După ce știi că ții adevărul în brațe? După lacrimile din inimă, ori după izbirea de retină a luminii ascunse? Să cuprinzi necuprinsul și să înțelegi neînțelesul... hm, Simeon nu poate decât poet să fi fost. Un nou Melchisedec.
Sloboziți-vă zăpezi, sloboziți!
0
MPUn minipoem deosebit, încerc să răspund și eu în contextul poemului tău fără a pierde esența:
în mijlocul mărăcinilor
desăvârșit spre lumină
macul își jertfește imaginea
Călin – prețul pentru necurăție erau porumbeii, dar aici mai presus de fire lumina ascunsă s-a desăvârșit cu totul în brațele fără vlagă, poate semn că purtăm necuprinsul și nemărginirea în noi. Interesant, referitor la Simeon că nu putea fi decât poet, cum altfel am putea crede, dacă ținea în brațele lui Cuvântul? O interpretare mai mult poetică decât teologică, nici nu știu dacvă nu greșesc…
în mijlocul mărăcinilor
desăvârșit spre lumină
macul își jertfește imaginea
Călin – prețul pentru necurăție erau porumbeii, dar aici mai presus de fire lumina ascunsă s-a desăvârșit cu totul în brațele fără vlagă, poate semn că purtăm necuprinsul și nemărginirea în noi. Interesant, referitor la Simeon că nu putea fi decât poet, cum altfel am putea crede, dacă ținea în brațele lui Cuvântul? O interpretare mai mult poetică decât teologică, nici nu știu dacvă nu greșesc…
0
corzile apelor
înlănțuite-n adâncuri
întinse spre lumină.
Cu respect
Djamal